Autor: Vasile Dumitru
Pe vârful sur, de piatră, al dealului zis Pleşa Şedea Gorun, bătrânul. La piept strângea cămeşa, Privind, mâhnit, departe, cum fumuri pătau zarea La Sarmis, la Căpâlna, Ampoi şi Germisara. Cu multe zile-n urmă se înălţase pâcla Din dava Rossostorum şi până la Genucla. Urca urgia-n zale pe valea lui Alutus Cu vulturi prinşi în suliţi şi cu luciri de scuturi. Coboară Gorun, dacul, privirea-n Singidava Şi simte cum îl arde în suflet, grea, otrava La gândul că duşmanul va pârjoli cetatea De nu va vrea Zamolxe să îi mai ţie partea. Iar vor pleca moşnegii, muierile şi pruncii Pe cele două râuri în sus, pe firul luncii Şi-apoi, mergând pe plaiuri, pe drumuri de ciobani, Vor rătăci prin codri timp lung, poate chiar ani De nu va voi zeul cel mare şi puternic Să frângă-n sânge oastea duşmanului nemernic. Se-ntunecă bărbosul Gorun, bătrânul dac, La gândul care-l roade precum un vârcolac. Cu soaţa lui, cu Rada, va sta ultima oară Pe prispa de la casă, tăcuţi şi trişti, diseară. Porni-va ea, femeia, pe drumuri neştiute, Iar el, bătrânul zimbru, rămâne-va să lupte, Căci nu e loc în ceruri pentru acei mişei Ce se feresc să lupte. Huliţi şi derbedei, Vor rătăci prin lume şi-n veci vor fi goniţi, Pân’ vor pieri de boală, flămânzi şi rebegiţi. Dar el, Gorun la nume, dar şi gorun în piept, Va sta în faţa morţii cu spatele tot drept. Aşa a stat o viaţă, aşa şi moşii lui Nu şi-au plecat privirea în faţa nimănui! Frumoasă este viaţa, iar moartea-i veşnicie, Lui nu îi este teamă şi ce va fi, să fie! “Eu mi-am băut tot vinul şi mi-am cosit otava; E vremea celor tineri să-nalţe Singidava!” Grăi Gorun, bătrânul, la piept strângând cămeşa Pe vârful sur, de piatră, al dealului zis Pleşa.
citeşte mai departe...
BIBLIOGRAFIE:
https://gramofon-gramofon.blogspot.com/2018/11/gorun-batranul.html, 2018 |