Pagina principală
 



ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica (2)
   Echipa ENDA (4)
   Activități ENDA (1)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (3)
   Rapoarte de activitate (3)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (8)
   Poveștile Legio Dacica (15)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (24)
   Economia (12)
   Arta (6)
SOCIAL
   Regii (15)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (82)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (7)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (33)
   Seniorii războiului (7)
   Arhitectura militară (4)
   Cetăţile (20)
   Războaiele dacilor (17)
   Civis Romanus (7)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (58)
   Recenzii (12)
   Repertorii arheologice (3)
   Surse contemporane (9)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (7)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Dacia 3D (10)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (12)
   Legende şi povestiri (3)
   English papers (55)
ZIARUL PERSONAL
   Borangic Cătălin (33)
   Marcu Marius (5)
   Velico Dacus (57)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (34)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (414)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookCanal Youtube ENDAENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

BORANGIC CĂTĂLIN, MARCU MARIUS – CU DACIA PRINTRE DACI MERGÂND

Pentru detalii, vă rugăm să ne contactaţi la contact@enciclopedia-dacica.ro.


Nu ţi-a furat nimeni istoria.
În schimb, strigi peste tot că ţi s-a furat istoria de către mai-marii lumii. Habar nu ai că pentru mai-marii lumii tu şi istoria ta sunteţi doar o periferie, habar nu ai că pentru mai-marii lumii tu contezi doar dacă produci ceva, nu dacă strămoşii tău au produs reacţii prin scrierile vremii lor.
Nimeni nu ţi-a furat nimic, tu ai renunţat, dispreţuind istoricii, profesorii, şcoala, ai renunţat la bruma de istorie pe care ar fi trebuit să o cunoşti.
Nu ţi-a ascuns nimeni istoria.
Ea zace acolo, în bibliotecile în care nu ai călcat niciodată, în muzeele pe lângă care treci înjurând, în pământul pe care calci, aruncând chiştoace şi gunoaie. Istoria ta e tot acolo, în orele de şcoală de la care ai chiulit pentru că istoria e naşpa, e acolo, în manuale bune sau mai puţin bune, dar pe care le-ai ignorat.
Nu ţi-a ascuns nimeni istoria, Vaticanul are alte probleme pe cap, n-are timp şi nici un motiv ca să-ţi fure sau să ascundă ceva. Când a fost ceva ce trebuia citit şi ştiut, cine a vrut a citit şi aşa s-a născut identitatea culturală românească. Eşti prea prost ca să vezi partea asta de istorie. E mai simplu să invoci un rapt inexistent şi improbabil, să revendici origini ilustre decât să te speli mai des, decât să deschizi o carte. E mai simplu doar pentru că eşti leneş şi pentru că şi se pare că dacă ai calculator eşti mai deştept. Nu eşti, şi ar fi trebuit să vezi asta făcând comparaţie între realizările minunate pe care le atribui strămoşilor şi starea ta jalnică. Ar trebui să-ţi fie ruşine, dar eşti prea prost, prea frustrat, prea idiot ca să înţelegi cum decurge istoria.
E mai simplu să dai vina pe alţii decât să munceşti pentru ca cei din viitor să se simtă confortabil măcar când ajungi la pagina cu tine.
Nu ai descoperit nici o istorie secretă, doar ţi-au servit nişte şmecheraşi pe nişte bloguri dubioase una prefabricată, făcută din tăieturi din ziare, care nu-ţi oferă secvenţe de istorie-realitate, ci îţi hrănesc frustrările cu otrăvuri ideologice. E doar o păpuşăreală ieftină, de bâlci la fel de ieftin. Istoria se cunoaşte prin studiu, nu prin revelaţii divine sau de alt fel. Istoria se cunoaşte abia după zeci de ani de studiu. Tu te-ai oprit la şcoala generală şi ai impresia că tu ştii mai bine decât istoricii cum stă treaba. Nu este nici o egalitate între tine şi istorici, aşa cum nu e între tine şi câinele tău. Dacă dă din coadă, nu înseamnă că te înţelege. Tu îl hrăneşti pe el, nu invers.
Nu, nu ţi-a furat nimeni istoria, nu ţi-a ascuns-o nimeni, tu eşti cel care a renunţat la propria istorie, reinventând una în care să pari că ai un loc privilegiat sub soare doar pentru că eşti urmaşul cuiva grozav.
În realitate, eşti un marinar care visează oceane nesfârşite, ţărmuri exotice, bogăţii nenumărate în vreme ce navighează într-o luntre şubredă printr-o mlaştină puţin adâncă, mirosind pestilenţial şi colcăind de lighioane. Şi spui tuturor că eşti urmaşul unor exploratori legendari, care ţi-au lăsat moştenire o hartă secretă, dar pe care ţi-au furat-o nişte tovarăşi de pahar de la crâşma fetidă din sat.
Nici măcar lighioanele din jur nu dau doi bani pe povestea ta, doar te ascultă flămânde.





CUPRINS
În loc de prefaţă. Arheologia dacilor între adevăr şi impostură ... 9
Prolegomena ... 7
Amintiri din viitor ... 16
I. DACOMANIA
Definiţia dacomaniei ... 20
Dacomania ... 12
Fenomenul dacoman: promotori şi aderenţi ... 23
Propagandă şi dacism în epoca de aur. Studiu de caz – Jocul „Dacii şi romanii” ... 39
Istoria Daciei preromane ... 67
Ce cărţi despre daci să citim? ... 68
Bibliografie despre daci ... 70
enciclopedia-dacica punct ro ... 75
Se mai studiază despre daci? ... 77
Critica manualelor şcolare ... 81
Erori, omisiuni, stereotipii în manualele de istorie pentru clasele a IV-a şi a V-a ... 81
Clasa a IV-a ... 82
Clasa a V-a ... 86
Istoria ascunsă ... 89
Dacii erau cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci! ... 90
Testamentul lui Traian ... 92
Dacopatia ... 93
La trecutu-ţi mare, prezent naşpa ... 94
Specii de dacomani ... 95
Antidaci şi prodaci ... 97
Reenactmentul şi dacomania (I) ... 100
Reenactmentul şi dacomania (II) ... 103
Ierarhii necesare ... 105
Piloşii daci ... 108
Pletoşii daci ... 109
Bucădacul ... 111
Dacul Iisus ... 112
Oraşele dacilor ... 114
Urmaşii pitecantropilor ... 116
Sursele anticilor ... 117
Artă şi memorie ... 119
Istorie, memorie ... 120
Daci şi romani. Secolul XX ... 120
Imperiul care n-a existat ... 123
Barbarii ... 127
Antichizări permise doar unora ... 128
Deceniul 9 ... 130
Cronică apocrifă ... 132
II. ISTORII ALTFEL ŞI ALTFEL DESPRE ISTORIE
Urzeala dacilor ... 136
Traci, geţi, daci, geto-daci ... 138
Tracii ... 138
Geţii ... 140
Dacii ... 142
Geto-dacii ... 147
Vitejii daci ... 150
Istoria adevărată ... 151
Daciaaaaa liberăăăă! ... 152
Cai şi călăreţi ... 153
Celerinus, tălmaciul dacilor ... 154
Cu pletele în vânt pe vreme de ploaie ... 159
Dacia viris exhausta ... 162
Despre prohibiţia vinului la daci ... 164
Cum a murit Burebista? ... 167
Armata lui Burebista ... 168
Istorie contrafactuală ... 169
Sanctuarul Sarmizegetusei ... 170
Lecţia de arheologie ... 172
Cocalarii Padea-Panagjurski Kolonii ... 173
Poligamia la geţi şi daci ... 175
Neo-zamolxienii ... 178
De la geţi la daci ... 182
Stereotipii despre daci ... 184
Strategie ... 187
Agricultura din Paleolitic ... 188
Nu înjura arheologii! ... 189
Zalele dacilor ... 190
„Mâţele” dacilor ... 191
Împăraţii-daci ai Romei ... 192
Spartacus şi romanii lui ... 194
Imperiul ... 198
Poporul de regi ... 200
Sinuciderea lui Decebal ... 202
Războinicii Soarelui ... 204
Femeile dacilor ... 208
Oameni, arme şi cetăţi în timpul regalităţii geto-dacice ... 220
Pasăre măiastră ... 223
Despre Dacia medievală ... 224
Cine au fost pelasgii? ... 226
Indispensabila Getica ... 233
Apariţia slavilor ... 242
III. VELICO DACUS
Menţiuni iniţiale ... 246
Fenomenul dacoman v2.0 ... 247
Dacomanii „loveşte” din nou! ... 257
Un dacoman model ... 258
Un alt dacoman model ... 259
Confirmările continuă ... 261
Material nou de distracţie ... 262
Problema spaţiului ocupat de romani în Dacia ... 264
Critică la ...
filmul „Dacii – Adevăruri tulburătoare” ... 268
filmul „Dacii, Noi dezvăluiri” ... 282
„Noi surprize!” ... 312
„Aberaţiile lui George Liviu Teleoacă” ... 313
„DACIA ‒ Hărţile neştiute ale Imperiului Austro-Ungar” ... 314
„Frumuseţea Lupului Alb… Galerie foto” ... 316
„craniul de la Petralona” ... 317
„Uriaşii de la Roşia Montană” ... 318
articolul „Istoria fără perdea: Daco-geţii, nişte briganzi nomazi şi poligami?” ... 321
„Podul lui Burebista” ... 322
„În româna veche nu au existat cuvinte specifice armatei sau administraţiei romane” ... 327
„Farsorul «ştiinţific» şi teoria romanizării” ... 327
legăturile daci-danezi, geţi-goţi etc. ... 339
„Copii botezaţi cu numele Decebal în Anglia, acum 1700 de ani” ... 340
„Dovezi ale continuităţii geto-dacice: Tabula Peutingeriana” ... 341
„Lingvişti spanioli şi francezi dovedesc ştiinţific că limbile romanice nu vin din latină
şi că latina este doar o verişoară a acestora, nu mama lor!!!” ... 343
„Istorie incredibilă” ... 344
„Românii din Evul Mediu vorbeau «limba getică»” ... 345
„Romanşii din Elveţia, fraţii noştri din Alpi” ... 346
„Tatăl Nostru în galeză” ... 347
„Noile stupidităţi descoperite în DEX: «prostia» românească este slavă” ... 348
„Sunteţi singura ţară din Europa care îşi are scrisă istoria în propriul ei aur!!!” ... 349
„Mozaicul de la Ravenna” ... 350
„A plecat un dac de pe Monumentul de la Adamclisi” ... 351
„Dacii de la Salzburg” ... 352
„Un european cu căciulă de tip «DACIC» pe cap a luptat în JAPONIA secolului XII?” ... 355
IV. NOI APARIŢII EDITORIALE
Recomandări de lecturi folositoare ... 361
Epilog ... 365


În ciuda faptului că arată la prima vedere ca o carte, ceea ce aveţi aici nu este tocmai aşa ceva. În primul rând, lucrarea de faţă nu are o structură. Este o regulă aproape imuabilă ca o carte să fie zidită pe un schelet rigid, uşor de recunoscut. Nu ne-am dorit şi nici nu am fi reuşit, chiar dacă voiam asta, să urmăm paşii tradiţionali în acest sens. Textele care o compun nu au fost gândite să vadă lumina tiparului clasic, ci ele s-au născut spontan, în funcţie de pretextele apărute în diverse momente şi în diverse medii.
În al doilea rând, conţinutul ei, deşi subsumat unui singur fenomen, abordează un evantai larg de aspecte şi detalii derivate din fenomenul în discuţie. Diversitatea fenomenului în sine ne-a obligat. Tot spectrul de teme este foarte dificil de pus într-o succesiune care să mulţumească, aşa că subiectele decurg aparent aleatoriu. Credem că stilul de naraţiune abordat substituie aparenta dezordine.
Cititorul va trebui să înţeleagă din text că subiectul central al ideilor noastre nu sunt cei care au emis în spaţiul public teorii fanteziste ori cel puţin discutabile, adevăruri trunchiate sau erori mai mult sau mai puţin involuntare. Chiar dacă uneori i-am numit, intenţia noastră nu îi viza pe ei, ci ţinta ideatică. Demontăm ipoteze greşite, improbabile sau chiar false – adesea solidificate în mentalul contemporan – şi nu recurgem la atacuri la persoană.
Este de apreciat interesul oamenilor pentru istorie. Istoria este cea mai frumoasă poveste. Nu ne aparţine zicerea, dar o îmbrăţişăm cu drag. Adăugăm că istoria este o poveste care se rescrie permanent. Istoria a devenit de mult timp ceva mai mult decât o curiozitate. Istoria este o ştiinţă. Cu metode, principii, instrumentar, ipoteze de lucru, rezultate verificabile. Într-un fel, a devenit mai mult decât o poveste de spus, aşa, ca să treacă timpul. În ciuda acestui fapt, nu şi-a pierdut savoarea, cu toate că pentru asta ar trebui să fie scrisă doar de poeţi-istorici, categorie foarte rară. Da, ştiu, auxiliarele ei, majoritatea ştiinţe exacte, au invadat-o. La început, din dorinţa de a-i legitima matematic ipotezele. Suntem într-o perioadă în care domeniului Istorie, ştiinţă umanistă prin definiţie, i s-au tăiat aproape de tot legăturile cu umanismul, de dragul unui fel de high fashion.
Sora ei mai mică, arheologia, chiar dacă mai predispusă la intruziunile ştiinţelor reale, o duce şi mai rău, sufocată de discipline conexe, care pun accent doar pe obiectivele pragmatice, pe sofistici conceptuale şi pe acurateţe metodologică radicală. În loc de poveştile la care ne aşteptăm ne alegem cu tabele, calibrări, analize, datări şi desene tehnice. Acesta este peisajul şi recunoaştem că arată arid pentru un neofit. Adăugăm, cu titlu de agravant, procentul scăzut de producţii literare având ca subiect Dacia preromană care apar în aceste timpuri în mediul academic românesc, procent redactat aproape complet în limbi de circulaţie internaţională, şi avem o imagine mai largă a divorţului dintre pasionaţii de istorie şi profesioniştii care o cercetează.
Dintr-un sistem care cere punctaje şi cotări exotice nu ai cum obţine scriituri istorice populare. Iar falia dintre istorici şi cetăţeni se adânceşte zilnic. La fel şi scârba reciprocă, din păcate.
În această vâltoare ideologică, şi nu numai, proiectul Enciclopedia Dacica, construit de noi, funcţionează ca o punte între extremele care se dispreţuiesc şi/sau se ignoră reciproc. În mod sigur nu din dorinţa unei iluzorii păci binefăcătoare, ci din cauza intrării în arenă a celui de-al treilea jucător.
Acesta este dacomanul, fie el omul simplu, doritor de cunoaştere, dar plecat greşit, fie el pescuitorul în ape tulburi, specie veche. Este adevărat că împotriva prostiei, zeii înşişi luptă în zadar, dar noi credem că există o şansă pentru cunoaştere, pentru căutarea şi restabilirea adevărului istoric. În schimb, nu putem accepta denaturarea, mistificarea şi distorsionarea istoriei, practicate de tot felul de „iniţiaţi”.
Acesta este motivul principal pentru care Enciclopedia Dacica există, fără sprijin de nicăieri, fără fonduri, fără spectacol, doar istorie, aşa cum o relevă izvoarele istorice. Şi, în consecinţă, acesta este şi pretextul antologiei de faţă.
Despre carte în sine nu vom spune prea multe, preferăm să lăsăm cititorii să o parcurgă. Adăugăm doar că ea este construită binom, de către doi oameni destul de diferiţi, un istoric şi un inginer, la fel ca întregul proiect Enciclopedia Dacica. Doi prieteni de zeci de ani, cu pregătiri diferite, cu meserii diferite, cu stiluri diferite, cu capacităţi diferite şi cu posibilităţi de redare a ceea ce ştiu şi vor să spună foarte diferite. Dar cu o aplecare spre istoria Daciei la fel de puternică.
Tot proiectul nostru – site-ul, asociaţia, trupa de reenactment, cărţile şi articolele scrise împreună – respiră în cheia aceasta.
Interfaţa este utilă, colorată, prietenoasă, dinamică. În spatele ei se află însă multă muncă migăloasă de programare.
Asta este şi structura cărţii de faţă: primele două părţi conţin interfaţa, iar cea de a treia arată cât de multă muncă este în spatele fiecărui subiect pe care l-am dezbătut, desfăcut în bucăţi şi analizat. Chiar dacă el se vede doar acum, în ultima treime a volumului, acel tip de analiză este structura de rezistenţă a tot ce am făcut, am produs sau am scris. Fără această osatură, tot ce se scrie despre daci în spaţiul public nu este decât literatură minoră, de periferie, senzaţionalistă.
În realitate, tot ce am făcut noi are la bază aceleaşi principii: pasiune, tenacitate, forţă, migală, multă muncă şi din nou pasiune.
Ca orice carte, şi în acest caz, chiar dacă pe copertă apar doar numele noastre, eforturile ca ea să apară nu au fost numai ale noastre.
Trebuie să mulţumim pentru întregul rezultat, de la ideea de a strânge la un loc toate aceste texte şi până la tipărirea întregului, unui număr mare de oameni faini care ne-au ajutat cu îndemnuri, opinii, contribuţii, grafică, sfaturi, corecturi şi revizuiri. Nu-i putem aminti pe toţi cei care au contribuit, dar câtorva trebuie să le notăm nu doar sprijinul, ci şi contribuţia efectivă la unele subiecte: dr. Alexandru Berzovan, dr. Vladimir Agrigoroaiei, dr. Horea Pop, dr. Adela Kovacs, dr. Dan Băcueţ-Crişan, dr. Dan Deac, dr. Liviu Iancu. Aceşti specialişti sunt unii dintre puţinii, din păcate, arheologi care au înţeles să coboare din turnurile de fildeş academice, măcar din când în când. Lor li se adaugă, Ionuţ Bănuţă, Vasile Dumitru.
Cu ajutorul lor, şi al altora, mulţi, nenumiţi, am încercat şi sperăm că am şi reuşit să adaptăm textele, să le aerisim şi să eliminăm incongruenţele, altfel inerente.
Cele rămase ne aparţin în întregime, dar mizăm că veţi fi ceva mai îngăduitori. Că oameni suntem şi noi!

Lectură plăcută!
autorii