În continuare, este prezentată o listă a plantelor medicinale dacice, după studiul comparativ al mai multor surse, care compilează operele a doi mari botanişti antici, şi anume, Dioscoride şi Pseudo-Apuleius. La fiecare plantă, sunt prezentate denumirile, explicaţiile (dacă există), identificarea cea mai probabilă a plantei, prin denumirea ştiinţifică şi cea populară românească, precum şi alte posibilităţi întâlnite în variatele surse şi studii. Numele de plante, în mare măsură, sunt nume originale dacice, dar cu siguranţă nu toate, multe dintre ele, fiind de împrumut, greşite din cauza transcrierii izvoarelor etc.
Pseudo-Apuleius: AMALUSTA / AMOLUSTA / AMULASTA / AMULUSTA
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Chamaemelum nobile
Denumire populară: Muşeţel
Alte posibilităţi:
Anthemis nobilis
Dioscoride: ANIASSEXE (Άνιασσεξέ)
Onobrychis are frunze lenticulare dar alungite, o tulpină lungă de douăzeci de centimetri, floare purpurie, şi o rădăcină mică. Creşte în locuri umede şi ascunse. Planta poate dizolva excrescenţele iar un decoct amestecat cu vin, vindecă urinaţia lentă şi dureroasă. Amestecată cu ulei, se unge pe corp şi provoacă transpiraţia. Romanii o numesc opaca, brichilata, lopta sau iuncinalis, iar dacii, aniassexe.
Identificare posibilă:
Denumire ştiinţifică: Onobrychis sativa
Denumire populară: Sparcetă
Alte posibilităţi:
Onobrychis viciaefolia
Onobrychis christagalli
Hedysarum onobrychis
Dioscoride: APRUS (Άπρουσ)
Xyris are frunze similare cu ale irisului dar mai lată şi mai ascuţită la vârf, lungă de treizeci de centimetri. Are o floare purpurie, roşie în mijloc. Seminţele sunt similare cu fasolea, rotunde şi roşii. Rădăcina lungă şi roşie este foarte ramificată şi este bună pentru rănile la cap şi pentru fracturi. Amestecată cu o treime de oxid de zinc, o cincime, rădăcină de centaur şi suficientă miere, scoate ţepuşele şi armele fără durere. Aplicată cu oţet, vindecă edemele şi inflamaţiile. Rădăcina amestecată cu vin de stafide, dă o soluţie care se bea în cazul convulsiilor, sciaticii, urinaţiei lente şi dureroase şi deranjamentelor intestinale. Romanii o numesc gladiolus sau iris agrestis, iar dacii, aprus.
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Iris germanica
Denumire populară: Stânjenelul
Alte posibilităţi:
Iris indica
Iris congensis
Iris capensis
Dioscoride: APSINTION / APSINTIUM / ABSINTIUM (Aψίνθιον)
Absintul lung, numit clematitis, cu ramuri zvelte şi frunze oarecum lungi, similar sempervivumului, are florile de culoare galben aprins, terminate cu o inflorescenţă. Rădăcinile sunt lungi, zvelte, cu coajă groasă şi miros aromat. Producătorii de alifii, o folosesc pentru a îngroşa alifiile. O linguriţă de alifie este utilă împotriva otrăvurilor, inclusiv în cazul veninului. Băută în amestec cu piper şi smirnă, detoxifică, ajută la reglarea ciclului menstrual şi poate provoca avortul. Băută în amestec cu apă, ajută la calmarea astmului, rahitismului, herniei, convulsiilor şi parţial împotriva durerii. Aplicată pe răni, extrage ţepuşele şi aşchiile de os. În amestec cu miere, elimină marginile ulceraţiilor, le curăţă şi le vindecă. De asemenea curăţă dinţii şi gingiile. În amestec cu grăsime de porc, vindecă frigurile. Fumul acestei plante reduce febra. Este cel mai puţin eficient din familia sa. Creşte în zonele montate, stâncoase şi cu climă mai blândă. Romanii o numesc terrae malum, iar dacii, absinthium rusticum.
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Aristolochia clematitis
Denumire populară: Pelinul de la ţară, mărul lupului sau cucuberţica
Alte posibilităţi:
Aristolochia rotunda
Aristolochia longa
Pseudo-Apuleius: ARPOPRIA / ARYPA
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Hedera helix
Denumire populară: Iederă
Alte posibilităţi:
Hedera nigra
Dioscoride: ASA (Άσᾶ)
Bechium, are şase sau şapte frunze foarte colţuroase, care cresc direct din tulpină. Ele sunt albe în partea inferioară şi verzi în cea superioară. Tulpina are douăzeci de centimetri înălţime. Floarea este de culoare galben, pal. Vara, floarea şi tulpina cad, ceea ce poate da impresia, că acestea lipsesc cu desăvârşire. Frunzele sunt folositoare în cazul infecţiilor cu streptococci. Planta uscată şi arsă dă un fum care, inhalat, vindecă tusea uscată. Dacă se fierbe în apă şi se bea, provoacă expulzarea embrionilor morţi. Romanii o numesc tussilago, pharpharia sau postulgo, iar besii, asa.
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Tussilago farfara
Denumire populară: Podbal
Alte posibilităţi:
Tussilago vulgaris
Ungula caballina
Becium bicolor
Ocymum grandiflorum
Ocymum abyssinicum
Ocymum filamentosum
Dioscoride: BLES / BLIS (Bλήσ)
Blitum este consumată ca o legumă. Nu are proprietăţi curative. Romanii o numesc blitum, iar dacii, bles.
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Amaranthus retroflexus
Denumire populară: Ştirul
Alte posibilităţi:
Amaranthus blitum
Amaranthus angustofila
Dioscoride: BUDALA (Bουδάλλα)
Pseudo-Apuleius: BUDALA / CORRAGO
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Anchusa italica
Denumire populară: Limba boului
Dioscoride: CAROPITHLA (Kαροπίθλα)
Catanace este o plantă cu frunze lungi, tulpină subţire şi şase sau şapte capete cu seminţe roşii. Când se veştejeşte şi cade pe pământ, seamănă cu ghearele unei păsări moarte. Se spune că este folositoare ca afrodiziac. Romanii o numesc herba filicula, datisca sau lovis madius, iar dacii, caropithla.
Identificare posibilă:
Denumire ştiinţifică: Neidentificat
Denumire populară: Petala
Alte posibilităţi:
Catananche caerulea
Catananche graeca
Hymenoema graecum
Hymenoema tournefortii
Ornithopus compressus
Dioscoride: COADAMA (Kοαδάμα)
Identificare posibilă:
Denumire ştiinţifică: Potamogeton compressus
Denumire populară: Broscăriţă
Dioscoride: COTIATA (Kοτίατα)
Agrostis are ramuri mici, pline de noduri, care se târăsc pe pământ, crescând direct din tulpină. Frunzele sunt ascuţite şi au un gust dulceag. Sunt foarte hrănitoare pentru animalele ierbivore. Rădăcina este folosită pentru tratarea rănilor. Decoctul este folosit în cazul urinaţiei dureroase şi pentru a sparge pietrele renale. Romanii o numesc gramen, assefolium, sanguinalis sau uniola, iar dacii, cotiata.
Pseudo-Apuleius: ANUPSE / ANUSPE
Identificare posibilă:
Denumire ştiinţifică: Panicum dactylus
Denumire populară: Pir gros
Alte posibilităţi:
Stellaria holostea
Caryophyllus arvensis glaber flore majore
Agrostis alba
Agrostis palustris
Dioscoride: CRUSTANE (Kρουστάνη)
Chelidonia are o tulpină înaltă de aproximativ treizeci de centimetri cu ramuri pline de frunze azurii, fiecare frunză cu câte o floare. Sucul are culoarea şofranului, amar la gust şi cu miros puternic. Rădăcina este de asemenea de culoarea şofranului. Sucul extras din rădăcină, amestecat cu miere, îmbunătăţeşte vederea. Amestecat cu vin, vindecă icterul. Rădăcina, frunzele şi fructele se culeg vara. Din ele se extrage suc, care se lasă la soare şi se taie în bucăţele mici după uscare. Acestea dacă se mestecă, alină durerea de dinţi. Romanii o numeau fabium, iar dacii, crustane.
Pseudo-Apuleius: MOPOP
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Chelidonium majus
Denumire populară: Rostopasca sau iarba rândunelei
Dioscoride: CUCOLIDA / KYKOLIS (Kυϰωλίδα)
Din fructul acestei plante se extrage un suc care se lasă la uscat şi apoi se depozitează. Acesta poate trata icterul urinar. Romanii o numesc Apollinaris minor, herba ulticana, opsaginem sau versicaria, iar dacii, cucolida.
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Physalis alkekengi
Denumire populară: Păpălău sau lampion
Alte posibilităţi:
Physalis halicacabum
Physalis francheti
Alkekengi officinarum
Halicacabum vulgare
Dioscoride: DAKINA (Δάϰινα)
Limonium are zece sau mai multe frunze similare cu cele ale sfeclei, dar mai subţiri şi mai mici şi o tulpină dreaptă ca a liliacului, plină de seminţe roşii cu gust stringent. Seminţele sunt folositoare în cazul dizenteriei şi în cazul menstruaţiei excesive la femei. Creşte pe câmpii. Romanii o numesc veratrum nigrum sau tintinabulum terrae, iar dacii, dacina.
Identificare posibilă:
Denumire ştiinţifică: Limonium vulgare
Denumire populară: Limba peştelui
Alte posibilităţi:
Pyrola rotundifolia
Pyrola rotundifolia
Statice limonium
Statice maritima
Pulsatila vulgaris
Dioscoride: DIELIA / DIELIAM (Διέλια)
Hyoscyamus este o tufă cu o tulpină groasă. Frunzele sunt late şi lungi, zimţate, negre şi aspre. La tulpină, florile ies treptat ca la rodie, cu multe seminţe. Această plantă este de trei feluri. Cele cu flori negre şi galbene, pot provoca delir şi somnolenţă, de aceea trebuie utilizate cu grijă. Al treilea tip cu flori albe, este cea mai folositoare. În lichidul din seminţe se zdrobesc frunzele şi tulpina, masa rezultată, lăsându-se la uscat în soare. Peste bucăţi din acest compus, se toarnă apă fierbinte, soluţia fiind foarte bună împotriva durerilor, în special cele de urechi şi cele din timpul sarcinii. Deasemenea şi pentru dereglări oftalmologice şi menstruaţii excesive sau febră. Dacă se fierbe ca şi legumele şi se mănâncă, simţurile sunt profund dereglate. Romanii o numesc inanaoentaria sau appolinaris, iar dacii, dieliam.
Pseudo-Apuleius: HERBA UACCINA
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Hyoscyamus niger
Denumire populară: Măselariţa
Alte posibilităţi:
Hyoscyamus flavus
Hyoscyamus albus
Pseudo-Apuleius: DIESAPTER / DIESEMA
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Verbascum thapsus
Denumire populară: Lumânărică
Dioscoride: DIN (Δύν)
Acalyphe are două varietăţi. Una este sălbatică, mai ascuţită, cu frunze mai închise la culoare, cu seminţe ca ale cânepei dar mai mici şi alta, cu seminţe mai subţiri şi mai puţin ascuţite. Frunzele ambelor tipuri, frecate cu sare, sunt folositoare la muşcături de animale, cangrene, diverse tipuri de cancer, ulcere, dislocări, tumori, inflamaţii ale glandei parotide, panus şi abcese. De asemenea se poate unge pe splină. Decoctul de seminţe este afrodiziac. Dacă se mănâncă cu miere ajută la astm, pleurezie şi pneumonie. Decoctul de frunze se foloseşte în cazul uvulei inflamate, prin gargară. Romanii o numesc urtica, iar dacii, din.
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Urtica dioica
Denumire populară: Urzica
Alte posibilităţi:
Urtica romana
Urtica vera
Urtica pilulifera
Urtica urens
Urtica maior
Urtica urens maxima
Dioscoride: DOCHELA (Δοχελᾶ)
Chamaepitys este o iarbă îndoită, târâtoare cu frunze groase lângă tulpină şi cu miros de pin. Florile sunt subţiri şi galbene (sau albe). Un decoct din frunzele acestei plante, băut timp de şapte zile cu vin, vindecă icterul. Decoctul, băut cu miere timp de patruzeci de zile, vindecă durerile de şolduri. Este foarte utilă şi în cazurile de disfuncţii ale ficatului. Se mai foloseşte şi împotriva inflamaţiilor aparatului urinar, iar dacă se amestecă cu miere, se poate aplica pe piele pentru a trata herpesul. Romanii o numesc cupripum, iar dacii, dochela.
Pseudo-Apuleius: NEMENPSA
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Ajuga chamaepitys
Denumire populară: Tămâiţa de câmp
Alte posibilităţi:
Chamaepitys lutea vulgaris
Teucrium chamaepitys
Ajuga chamaepitys
Dioscoride: DUODELA
Pseudo-Apuleius: DIODELA / DIODELANUS / DIOHELA
Identificare posibilă:
Denumire ştiinţifică: Achillea millefolium
Denumire populară: Coada şoricelului
Alte posibilităţi:
Ambrosia genus
Dioscoride: EDERA (Ἔδερα-ϰισσος)
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Hedera helix
Denumire populară: Iedera
Dioscoride: FITOFTETELA (Φιθοφθεθέλα)
Adiantumul are frunze foarte mici, zimţate la vârf. Ele cresc pe tulpina subţire, de culoare neagră, înaltă de douăzeci de centimetri. Rădăcina este nefolositoare. Decoctul vindecă astmul. Băută cu vin, poate sparge pietrele renale. Este utilă şi în cazul lăuzelor. Planta nepreparată, poate fi frecată pe piele, unde se află muşcături de animale veninoase. În amestec cu soda caustică, previne mătreaţa şi căderea părului. Creşte în zone mlăştinoase şi în jurul zidurilor umede. Romanii o numesc cincinnalis, terrae capillus sau supercilium terrae, iar dacii, fitoftetela.
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Adiantum capillus veneris
Denumire populară: Părul fetei
Alte posibilităţi:
Adiantum foliis coriandri
Herba capillorum-veneris
Dioscoride: GONOLETA (Γονολῆτα)
Gonoleta are frunze similare cu măslinul, dar mai lungi, mai late şi mai moi. Cele mai joase stau culcate pe pământ. Ramurile mici sunt drepte, zvelte, tari şi lemnoase. La capăt se termină cu un buchet de frunze lungi, între care se află o sămânţă albă. Creşte pe terenuri dificile. Decoctul de seminţe este folosit în spargerea pietrelor renale şi eliminarea lor prin urinare. Romanii o numesc columba, iar dacii, gonoleta.
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Lithospermum sativum
Denumire populară: Meiul păsăresc
Alte posibilităţi:
Lithospermum majus erectum
Lithospermum officinale
Lithospermum tenuiflorum
Milium solis
Dioscoride: KERKERAFRON (Kερϰεραφρών)
Anagallis este un arbust cu flori albastre sau roşii, cu frunze mici în patru colţuri şi cu fructe rotunde. Vindecă inflamaţiile şi ulceraţiile. Este folositoare şi în cazul dinţilor sensibili. Amestecată cu miere, vindecă inflamaţiile ochilor. Este de asemenea folositoare în cazul muşcăturilor de viperă. Se spune că, varietatea cu flori albastre opreşte prolapsul perineului iar cea cu flori roşii îl provoacă. Romanii o numesc macia, iar dacii, cerceraphron.
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Anagallis arvensis
Denumire populară: Scânteiuţă
Alte posibilităţi:
Anagallis mas
Anagallis phoenecea
Anagallis repens
Anagallis foemina
Anagallis coerulea
Corchoris olitorius
Lysimachia adoensis
Dioscoride: KINUBOILA / KINOBOILA (Kινουβοίλα)
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Bryonia dioica
Denumire populară: Mutătoare cu fructe roşii
Dioscoride: LAX
Andrachne sylvestris are frunze mici, late şi groase, asemănătoare cu cele ale măslinului. Creşte în zone muntoase şi rareori în grădini. Din rădăcină, cresc mai multe tulpini roşii, care se înclină spre pământ. Ele au un gust bun, sunt puţin lipicioase şi sărate. În amestec cu grăsime de gâscă, vindecă umflăturile glandulare. Romanii o numesc illecebra sau portulaca, iar dacii, lax.
Pseudo-Apuleius: LAX
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Portulaca sylvestris
Denumire populară: Cucută
Alte posibilităţi:
Portulaca angustifolia
Portulaca oleracea
Dioscoride: MANTEIA / MANTIA (Mαντεἵα)
Batusul este folosit la vopsirea părului. Decoctul este folosit împotriva diareii şi combate menstruaţia excesivă. Frunzele, dacă se mestecă, combat absenţa salivei şi întăresc gingiile. Frunzele pot fi aplicate pentru a reduce herpesul, ulceraţiile de pe cap, lăcrimarea ochilor şi hemoroizii. Romanii o numesc sentis, some, rubus sau mora vaticana, iar dacii, mantia.
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Rubus idaeus
Denumire populară: Zmeura sau mura
Alte posibilităţi:
Rubus vulgaris
Rubus fructu nigro
Rubus fructiosus
Rubus plicatus
Dioscoride: MOZULA / MIZELA / MIZILA (Mόζουλα)
Thyme este un arbust cu multe ramuri, cu multe frunze înguste şi flori mici purpurii. Creşte de obicei în locuri stâncoase. Decoctul, combinat cu mierea este folosit împotriva astmului, eliminarea viermilor intestinali şi uneori pentru avort. Aplicat în amestec cu vin, combate durerea de şolduri şi mâncat cu carne, ajută în cazul vederii slabe. Romanii îl numesc thymus, iar dacii, mozula.
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Thymus serpillum
Denumire populară: Cimbrişor
Alte posibilităţi:
Thymus angustifolius
Thymus glaber
Dioscoride: OLMA (῎Oλμα)
Această plantă are rizom târâtor, tulpină pătrată şi multe încrengături. Frunzele se află răspândite în jurul ramificaţiilor. Are un miros puternic. Rădăcina este de grosimea degetului. Rădăcina este folositoare, pentru eliminarea excesului de apă din corp, dar dăunează stomacului. Frunzele şi tulpina, fierte, curăţă saliva. Rădăcina este bună în cazul hidropiziei. Decoctul este folosit în cazul muşcăturilor de viperă. Frunzele sunt utile pentru ameliorarea durerilor cauzate de arsuri şi muşcături de câine. Romanii o numesc ebulus, iar dacii, olma.
Pseudo-Apuleius: OLMA / ELMAUOC
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Sambucus ebulus
Denumire populară: Boz
Dioscoride: ORMIA / HORMIA (῎Oρμια)
Horminum este o plantă cultivată, cu tulpină pătrată şi înaltă de cincisprezece centimetri. Are seminţe rotunde şi negre. Decoctul este considerat afrodiziac. Împreună cu miere, vindecă ulceraţiile corneei. Dizolvată în apă extrage aşchiile. Se mai pot aplica frunzele, pur şi simplu, sau sub formă de unguent. Romanii o numesc geminalis iar dacii hormia.
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Salvia officinalis
Denumire populară: Salvie
Alte posibilităţi:
Salvia horminum
Salvia pratensis
Salvia sclarea
Salvia sylvestris
Orminum sativum
Orminum sclarea
Orminum sylvestre
Orminum pratense
Orminum domesticum
Dioscoride: PEGRINA (Πεγρίνα)
Vitis nigra este o plantă căţărătoare, ce creşte pe copaci. Fructele cresc în mănunchi, verzi la început şi negre când se coc. Rădăcina este neagră la exterior şi colorată în interior. Tulpinile tinere sunt consumate ca şi legumele. Sunt folosite în cazuri de epilepsie, ameţeli şi paralizii. Frunzele sunt folosite pentru tratarea rănilor de la gâtul animalelor de tracţiune. Romanii o numesc oblamenia, batanuta sau betiscala, iar dacii, priadela sau pegrina.
Pseudo-Apuleius: AURUMATI
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Bryonia alba
Denumire populară: Mutătoarea cu fructe negre
Alte posibilităţi:
Vitis nigra
Clematis sylvestris latifolia
Clematis vitalba
Viburnum gallorum
Ranunculus ficaria sau Tamus communis (?)
Dioscoride: POLPUM / POLTUM (Πόλπουμ)
Anethum este o plantă comestibilă. Decoctul filamentelor uscate şi a seminţelor creşte secreţia de lapte şi combate balonarea. Uneori, este folosit pentru avorturi. Este folosit de femei la îmbăiere în cazul problemelor ginecologice. Romanii o numesc anethum, iar dacii, poltum.
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Anethum graveolens
Denumire populară: Mărarul
Alte posibilităţi:
Anethum hortense
Athenum selinum
Peucedanum graveolens
Pastinaca athenum
Dioscoride: PRIADELA (Πριαδήλα)
v.Pegrina
Dioscoride: PRODIORNA / PRODIARNA (Προδίορνα)
Melampodiumul are frunze verzi ca şi cele întâlnite la spondylium, mai zimţate şi mai închise la culoare. Tulpina este aspră, cu flori albe cu tente purpurii. Rădăcina este subţire şi neagră, semănând cu ceapa. Creşte în zone aride. Este utilă în cazul epilepsiei, depresiei şi paraliziei. Se picură în ureche în cazul deficienţelor de auz. Dacă decoctul se toarnă la baza butucilor de vie, vinul va avea proprietăţi purgative. Romanii o numesc veratrum nigrum sau saraca, iar dacii, prodiorna.
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Helleborus niger
Denumire populară: Spânz
Alte posibilităţi:
Astrantia major
Helleborus foetidus
Helleborus officinalis
Helleborus viridis
Veratrum nigrum
Dioscoride: PROPEDULA / PROBEDULA (Προπεδουλά)
Pentaphyllum are ramuri subţiri de douăzeci de centimetri lungime, pe care se află seminţe. Are frunze asemănătoare cu ale mentei, cinci pe fiecare stem şi în foarte puţine cazuri mai multe. Floarea este pală, alburie sau gălbuie. Creşte în locuri umede şi pe malurile râurilor. Are o rădăcină roşiatică şi lunguiaţă. Decoctul redus la o treime prin fierbere, calmează durerea de dinţi. Prin clătirea gurii, se opresc ulceraţiile, prin gargară, se vindecă gâtul uscat iar dacă se bea, previne dizenteria, artrita şi sciatica. Rădăcina, pulbere, fiartă în oţet şi aplicată, reduce efectele herpesului, reduce umflăturile, edemele, anevrismele, supuraţiile şi conjunctivitele. Sucul de rădăcină, este util în cazul disfuncţiilor de ficat şi a otrăvirilor. Frunzele, amestecate cu miere sau vin şi băute, sunt utile în cazul febrelor recurente. Romanii o numesc quinquefolium, iar dacii, propedula.
Pseudo-Apuleius: PROPEDILA / POILA / CALLIPETALON
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Potentilla reptans
Denumire populară: Cinci-degete
Alte posibilităţi:
Potentilla alba
Potentilla hirta
Potentilla opaca
Potentilla pimpinelloides
Dioscoride: RATIBIDA (Ῥαθίβιδα)
Aster atticus are un stem lemons, cu o floare purpurie în vârf şi frunze aşezate în stea, lunguieţe şi aspre. Pisate, ajută în cazul inflamaţiei de stomac, de ochi, de coapse şi în cazul prolapsului perineului. Decoctul părţii purpurii a florii este util în cazul epilepsiei la copii. Creşte printre pietre şi în locuri sălbatice. Florile lucesc noaptea. Ciobanii o folosesc în amestec cu grăsime râncedă de porc, împotriva muşcăturilor de câini turbaţi. Romanii o numesc inguinalis, iar dacii, rathibis.
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Aster amellus
Denumire populară: Scânteiuţă
Alte posibilităţi:
Aster atticus
Aster tripolium
Pseudo-Apuleius: RIBORASTA
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Arctium lappa
Denumire populară: Brusture
Dioscoride: SALIA (Σαλία)
Tragium alterum, are o rădăcină albă, care, mâncată, ajută în cazul dizenteriei. Toamna, frunzele prind miros de capră, de unde vine şi numele, tragium. Creşte pe pantele abrute ale dealurilor. Romanii o numesc comulaca sau bituensa, iar dacii, salia.
Identificare posibilă:
Denumire ştiinţifică: Dictamnus fraxinella
Denumire populară: Frăsinelul
Alte posibilităţi:
Pimpinella tragicum
Polygonum bacciferum
Atriplex olida
Androsaemum foetidum
Hypericum hircinum
Dioscoride: SKIARE (Σϰιαρή)
Dipsacus este de asemenea o plantă ţepoasă. Are o tulpină înaltă plină de ţepi, cu frunze care se închid pe tulpină ca şi la salată, câte două pe fiecare nod. În vârful tulpinii, se află un cap lunguieţ şi ţepos, asemenător cu ariciul. Când se usucă, devine alb. Rădăcina acestei plante, fiartă în vin până devine groasă, se foloseşte la tratarea fracturilor de fistule şi perineu. Medicamentul, trebuie stocat într-o cutie de alamă. Romanii o numesc Buza lui Venus, iar dacii, sciare.
Pseudo-Apuleius: SKIATE
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Dipsacus laciniatus
Denumire populară: Varga ciobanului sau scaiul voinicesc
Alte posibilităţi:
Dipsacus albus
Dipsacus fullonum
Dipsacus sativus
Dipsacus sylvestris
Dioscoride: SEBA (Σέβα)
Acte, este un copac cu ramuri ca şi stuful, rotunde şi goale pe interior, alburii şi destul de lungi. Trei sau patru frunze sunt aşezate în jurul stemului. În capătul ramurilor, se află buchete de flori albe, cu miros puternic. Fructele sunt mici, rotunde, de culoare purpuriu închis, cresc în ciorchine. Romanii îl numesc sambucus, iar dacii, seba.
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Sambucus nigra
Denumire populară: Soc
Dioscoride: SICUPNOEX (Σιϰουπνοέξ)
Eryngium este o plantă cu ţepi. Frunzele noi se stochează şi se mănâncă ca şi legumele. Ele sunt late, aspre şi aromate la gust. Când cresc, se transform în ţepi la capătul tulpinii, ţepii fiind aşezaţi în formă de stea în jurul capului rotund. La culoare pot fi verzi, pale, albe sau azurii. Rădăcina este lungă, lată, neagră la exterior şi albă în interior, groasă cât degetul mare. Are un miros dulceag şi aromat şi creşte pe câmpii şi pe terenuri dificile. Este folosită la provocarea urinării sau a ciclului menstrual, de asemenea, împotriva balonărilor. Împreună cu vin, în cazul disfuncţiilor ficatului, în cazul muşcăturilor de animale veninoase şi în cazul ingerării unei substanţe otrăvitoare. Rădăcina poate vindeca tetanosul şi epilepsia. Romanii o numesc capitulum cardui sau carterae, iar dacii, sicuponex.
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Eryngium campestre
Denumire populară: Scai
Alte posibilităţi:
Eryngium vulgare
Pseudo-Apuleius: SIPOAX
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Plantago lanceolata
Denumire populară: Pătlagina
Dioscoride: TENDILA
Pseudo-Apuleius: TANDILA / TANIDILA
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Mentha piperita
Denumire populară: Mentă
Dioscoride: TULBILA / TULBELA (Tουλβιλά)
Această plantă are o tulpină cu colţuri, înaltă de aproximativ douăzeci de centimetri înălţime. Florile sunt de culoare purpuriu pal. Frunzele sunt înguste şi lungi. Seminţele seamănă cu cele de grâu, iar rădăcina are o suprafaţă fină. Cât este verde, se prepară pulbere, care poate să închidă rănile şi să vindece ulcerele vechi. Decoctul este util pentru sciatică şi atenuarea durerilor. Sucul, preparat cu miere, este foarte util în cazul maladiilor de ochi. Poate fi folosit pentru a provoca avorturi sau în cazul stărilor generale de slăbiciune. Romanii o numesc febrifuga sau herba multiradix iar dacii, tulbela.
Pseudo-Apuleius: SARSOZILA
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Centaurium erythraea
Denumire populară: Potroaca sau fierea pământului
Alte posibilităţi:
Centarium umbellatum
Dioscoride: TUTASTRA / TUTRASTRA / TRUTRASTRA (Tουτάστρα)
Colocynthis are ramuri mici, cu frunze zimţate, care se întind pe pământ ca şi la castravete. Fructul este rotund şi foarte amar. Acesta trebuie cules când începe să-şi schimbe culoarea. Pulpa fructului este un bun dezinfectant. Seminţele pot fi fierte în miere diluată şi amestecate cu salpetru de India sau smirnă şi transformat în pilule. Acestea pot fi folosite la clismă sau ca şi supozitoare pentru sciatică, paralizie, colici, curăţarea intestinului sau constipaţie. Sămânţa poate fi învelită în lut şi fiartă în oţet, lichidul rezultat, ameliorând durerile de dinţi, prin clătirea gurii. Este foarte dăunător la stomac. Romanii o numesc cucurbita sylvatica, iar dacii, tutastra.
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Cucurbita pepo
Denumire populară: Curcubata sau titva
Alte posibilităţi:
Citrullus colocynthis
Cucumis colocynthis
Pseudo-Apuleius: USAZILA / USUZILA / UTUTILA / AZILA / ADILA
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Cynogglossum officinale
Denumire populară: Limba câinelui
Dioscoride: ZENA
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Ciscuta virosa
Denumire populară: Cucută
Dioscoride: ZUOSTE / ZUSTE (Zουόστη)
Artemisia sau monoclonos, creşte pe litoral. Este un tufiş cu frunze mari şi aspre. Are un miros dulceag. Este folosit ca uz extern, pentru a îmbăia lăuzele în vederea regenerării aparatului genital, sau pentru a provoca avortul dacă este ingerat. Se mai foloseşte pentru a sparge pietrele renale şi a regla disfuncţiile aparatului genital feminin. Romanii o numesc salentia, serpyllum, herba regia, rapium, tertanageta sau artensia, iar dacii, zuoste.
Identificare probabilă:
Denumire ştiinţifică: Artemisia vulgaris
Denumire populară: Pelinul negru
Alte posibilităţi:
Artemisia arborescens
Artemisia campestris
Artemisia latifolia
Artemisia monoclonos
Artemisia tenuifolia
Matricaria vulgaris
Matricaria parthenium
Pyrethrum parthenium
Parthenium matricaria
Chrysanthemum parthenium
Chrysanthemum vulgare
Tanacetum vulgare
| SURSĂ ŞI IDENTIFICARE INCERTE |
Dioscoride: TURA
Identificare posibilă:
Denumire ştiinţifică: Agrimonia eupatoria
Denumire populară: Turiţă
Dioscoride: KYRIONNEKON
Pseudo-Apuleius: ADILA / ACHLAUOCANT
Identificare posibilă:
Denumire ştiinţifică: Arum dracunculum
Denumire populară: Rodul pământului
Pseudo-Apuleius: ACHLAVOCANT
Identificare posibilă:
Denumire ştiinţifică: Pleurothallis dracontea
Denumire populară: Neidentificat
Pseudo-Apuleius: COICOLIDA
Identificare posibilă:
Denumire ştiinţifică: Neidentificat
Denumire populară: Neidentificat
Pseudo-Apuleius: DICOTTELA
Identificare posibilă:
Denumire ştiinţifică: Ranunculus acer
Denumire populară: Piciorul cocoşului
Pseudo-Apuleius: DINUBULA
Identificare posibilă:
Denumire ştiinţifică: Hycinthus orientalis
Denumire populară: Zambilă
Pseudo-Apuleius: DROCILA
Identificare posibilă:
Denumire ştiinţifică: Berberis vulgaris
Denumire populară: Drăcilă
TEUDILA
Identificare posibilă:
Denumire ştiinţifică: Neidentificat
Denumire populară: Neidentificat
ZIRED
Identificare posibilă:
Denumire ştiinţifică: Artemisia scoparia
Denumire populară: Pelin de mături
BIBLIOGRAFIE:
1. POPA-LISSEANU G. - Dacia în autorii clasici
2. OSBALDESTON TA & WOOD RPA - The herbal of Dioscorides the Greek
3. VÁCZY Coloman - Nomenclatura dacică a plantelor
4. *** - Mic Dicţionar Enciclopedic
5. *** - Dicţionar Explicativ al Limbii Române
6. Pseudo-Apuleius, Herbal, St.Augustine's abbey, Canterbury; cca.1070-1100
7. Pseudo-Apuleius, Herbarius, Franţa, Bourguignon, cca.900-1000
8. http://ro.wikipedia.org |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
