„România este patria noastră şi a tuturor românilor.
E România celor de demult şia celor de mai apoi
E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.”
(Barbu Ştefănescu Delavrancea)
 Vorbind despre clopote în acest spaţiu geografic, am amintit deja că: „mai devreme decât grecii, Regele Rhesus al Tracilor decora harnaşamentele cailor săi cu clopoţei”.
Ştim deci că tracii şi mai apoi dacii stăpâneau o dată cu munţii şi minele metalifere şi meşteşugurile prin careşi obţineau cele trebuincioase traiului şi apărării teritoriilor pe care se practicau pe scară largă şi păstoritul şi creşterea animalelor. Tot ei au fost deschişi contactelor cu populaţiile din teritoriile cu care se învecinau şi cu care făceau un susţinut schimb de bunuri şi valori culturale totodată.
Deci, să ne îndreptăm atenţia spre descoperirile arheologice de perioadă precreştină ale unor clopote şi clopoţei pe teritoriul nostru, să dăm crezare izvoarelor istoriografice.
Clopotele tracogetice
Cele mai vechi piese descoperite la noi sunt cele din imaginea alăturată a căror fişă de patrimoniu întocmită de dna Doina Eugenia Leahu vorbeşte de la sine:
Deţinător: Muzeul Naţional de Istorie a României
Nr. inventar: 150216/67
Şcoală: Complexul cultural cu ceramică canelată, aspectul Remetea Mare
Tezaur: Tezaur Hinova
Material: aur
Tehnică: ciocănire; gravare
Dimensiuni Aur 583 0/00 (150216/6) şi 900 0/00 (150216/7); I=3,56 şi 3,10cm; D bază=1,60 şi 1,70cm; G=5,75 şi 5,35gr.
Greutate: 11,1g
Datare: sec. XII a.Chr.
Loc de descoperire: jud.Mehedinţi, com.Hinova, Hinova
Ordin de clasare: 2679 din 11.06.2003 – Tezaur
Este vorba despre doi clopoţei, fiecare lucrat din foaie rulată conic, cu terminaţie tronconică masivă, străpunsă de un canal circular; unul dintre clopoţei (dreapta imaginii 150216/7) decorat cu câte două cercuri paralele incise la bază şi alte patru spre vârf, celălalt (150216/6) cu decor numai spre vârf, compus din două muluri. Este vorba de fapt despre elemente de colier în formă de clopoţei.
Totalul pieselor de acelaşi fel descoperite la Hinova este de 9 şi ele pot fi admirate în fotografia de mai jos:
O altă veche piesă descoperită pe teritoriul traco-getic este clopoţelul de bronz descoperit la Şomhid, jud.Arad. Este format dintro parte conică, un mâner care reprezintă un animal stilizat şi o limbă de o forma deosebită.
| Clopoţel de bronz Şomhid, Arad |
Un clopoţel asemănător, confecţionat din bronz a fost descoperit la Gorneşti, jud.Mureş. Acesta este decorat cu un relief care reprezintă o cervidă tânără. Vasile Pârvan, citândul pe Joseph Hempel arată: „aceste piese fac parte din categoria vestigiilor specifice perioadei migraţiilor cimeroscytice din sec.XVI î.e.n.”. Nu vom insista asupra dezbaterilor privind prezenţa scyţilor în zona Transilvaniei, această sarcina revenind istoricilor. Pe noi ne atrage existenţa unor clopoţei la o dată atât de avansată, aceştia fiind de origine tracă, sau poate iraniană sau agatârşe, dar perfect adoptaţi aspectelor vieţii sociale şi culturale. Tot Vasile Pârvan îşi extinde afirmaţiile spunând „clopoţeii sunt obiecte care ornau baldachinele carelor cu care aceste populaţii se deplasau, sunetul fiind produs de o fărâmă de fier care lovea marginile de metal”.
Dintro perioadă următoare acesteia, sec. IV î.e.n. provin obiectele ritualice descoperite la Enisala, jud.Tulcea. Unul dintre mulţii clopoţei găsiţi în necropola de aici vestigiu al culturii getodace, este, conform descrierii lui Gavrilă Simion „negru, parcă trecut prin foc”. Alţi doi clopoţei de bronz, de forma conică cu gura evazată, mâner cu orificiu dar corp comun cu clopoţelul, au 2,3cm înălţime şi 1,7, respectiv 1,8cm diametru la bază, au fost descoperiţi în mormântul nr.8. Un alt clopoţel de bronz din aceeaşi perioadă este descoperit întrun Kantharus din mormântul 11.
Complexul funerar de la Teliţa, jud.Tulcea, este cel care relevă date despre maturitatea civilizaţiei getice din vremea lui Zalmodegikos, sec. III î.e.n. şi conţine printre altele mai mulţi clopoţei de bronz, de dimensiuni mici cuprinse între 2,5 şi 2,0cm înălţime. Toţi aceştia sunt păstraţi la Muzeul de Arheologie din Tulcea.
Interesant pentru periplul nostru dar şi pentru comunicarea între populaţiile din tot arealul tracic o constituie o mărturie venită din zona clopoţeilor. Astfel, un clopoţel de bronz care se potriveşte izbitor descrierii celor de mai sus a fost descoperit în situl arheologic de pe teritoriul Bucureştiului, cel cunoscut ca Militari Câmpul lui Boja. O dată cu scoaterea la lumină a atelierului de prelucrare a bronzului de lângă bordeiul B23/1999, iese la iveală şi un clopoţel de bronz, „negru ca ars în foc, de formă conică cu marginile evazate, mâner corp comun şi perforat”; acesta are 6,5cm înălţime, un diametru al bazei de 5,2cm şi este păstrat în inventarul Muzeului de Istorie a Bucureştiului sub nr.72.726.
| Clopoţel de bronz, sec. III î.e.n. Militari |
Revenim în zona Mării Negre, perioada 800400 î.Hr. aproximativ. Clopoţel antic al celţilor dunăreni, bronz, perioada ProtoMoney, exemplar folosit ca monedă înainte de introducerea banilor în regiunea de est a Dunării şi zona Mării Negre, patină întunecată, lungime: 22mm.
| Clopoţel al celţilor de est – zona Dunării de jos sec. VIII–IV B.C. Colecţia Ovidiu Oana |
Mărturii despre clopote în epoca precreştină pe teritoriul getodac mai avem din diverse zone ale acestui spaţiu vast. Clopotul apare ca simbol pe un sarcofag de 2,70X2,40X1,70m, sculptat din marmură albă cu reflexii violacee, păstrat la Muzeul de Istorie şi Arheologie Constanţa. Sarcofagul are sculptate reliefuri cu simboluri ale lui Men – protectorul morţilor, o zeitate locală de provenienţă din Asia Mică. Pe faţa anterioară, panoul din stânga, apare un clopot cu mâner bogat ornamentat.
| Clopot – detaliu sarcofagul lui Men |
Clopotele sunt atestate ca utilizare în continuare la dacii liberi (ex. Mătăsaru, jud.Dâmboviţa), dar mai ales în teritoriul supus ocupaţiei romane. El era folosit în cultul Cybelei, pentru a alunga spiritele malefice, pentru protecţia turmelor şi recoltelor, ca piesă de harnaşament ş.a.
Despre clopoţeii getodacilor din Muntenia în epoca romană, Gh. Bichir îi aminteşte în spunând: „în legătură cu creşterea vitelor trebuiesc amintite şi cele trei talăngi de fier descoperite la Mătăsaru şi care erau legate la gâtul unor animale pentru a semnala prezenţa turmei la păscut, sau puse la animale mai mici pentru a nu se rătăci de turma (oi sau bovine). Ele puteau fi purtate şi de unele animale de tracţiune (boi sau cai), anunţânduşi astfel trecerea şi evitând eventualele accidente”.
| Talăngi de fier Mătăsaru |
Clopote romane (tintinnabulua), foarte variate tipologic, sau descoperit la BuciumiSălaj, Ghirbom, Surducu Mare, Răcari, Slăveni, LocusteniDolj, BarboşiGalaţi etc. În mediul carpic se răspândesc, sub influenţa sarmaţilor, clopoţeii conici cu inel de suspensie, cunoscuţi din cercetarea necropolelor de la MoldoveniGabăra, jud.Neamţ (sec. IIIII e.n.), Ştefăneşti, jud.Botoşani, sau Târguşor, jud.Prahova, dar şi la Callatis (Mangalia).
Clopote cu forme particulare, scoase din tipologia „romană” sunt descoperite ca un element de continuitate în diverse alte zone. Iată mai jos un clopot de bronz, cu mâner inelar sudat, care are o forma tubulară, cu dimensiuni 12X6,3cm; piesa se află în custodia Muzeului de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (nr.inv.18.534), este datat sec. I e.n., a fost descoperit în habitatul civil de la Sarmisegetusa Basileion centrul statului dac de la Grădiştea Muncelului şi, în opinia autorilor, are o asemănare de formă foarte apropiată de cea a clopoţeilor utilizaţi în spaţiul Siberiei centrale şi al Mongoliei.
| Clopoţei de bronz Dacia - Grădiştea Muncelului, Zona Mongolia |
O altă apropiere interesantă a fost constatata de noi în ceea ce priveşte o altă descoperire: clopoţel quadrangular de bronz, dimensiuni 6X4,5cm, piesă se află în custodia Muzeului de Istorie a Transilvaniei din ClujNapoca (nr.inv.18.533), este datat tot în sec. I e.n., a fost descoperit în la Sarmisegetusa Basileion - terasa III; şi acest clopoţel are o asemănare izbitoare cu exemplare aflate la mare distanţă geografică şi temporală, respectiv culturile din zona centralafricană şi celtică.
| Clopoţei quadrangulari antici. Dacia regală, BeninAfrica, Irlandaceltic |
Din aceeaşi perioadă provine şi colierul de podoabă cu patru clopoţei de bronz, poziţionaţi alternativ cu trei alte amulete protectoare, descoperit la Ulpia Traiana între obiectele din Palatul Auguştilor şi datat ca aparţinând primului secol e.n.
Mai devreme decât clopoţelul quadrangular de mai sus, de provenienţă din Dacia regală, [seamănă izbitor ca formă, reproducând inclusiv picioruşele de sprijin] piesa de deasupra provine din colecţia autorului, are dimensiuni mai reduse (H:5,00cm, h:3,5cmX3,50/3,20 baza) şi poate fi datată sec. XVIXIII a.Chr., consfinţind o continuitate a tiparelor şi formelor.
| Colier cu clopoţei de la Ulpia Traiana |
Dimensiuni miniaturale au şi clopoţeii de bronz reliefaţi ca decoraţiesimbol dionysiac pe bolul aparţinând începutului dominaţiei romane, descoperit la Tomis în mormântul 459 sau clopoţeii de bronz din castrul roman de la Buciumi, jud.Sălaj (4,0X3,5cm şi 3,5X3,2cm), păstraţi la Muzeul de Istorie şi Artă din Zalău.
Carpii, populaţie de origine getodacă dezvoltată în sec. IIIII e.n., utilizau clopoţei de bronz de formă conică, prelungiţi cu agăţătoarea inelară de suspensie; două astfel de piese au fost găsite la Moldoveni-Gabăra, jud.Neamt, unul în mormântul 40 de incineraţie iar celălalt în mormântul 203 de înhumare, tradiţie dezvoltată sub influenţa sarmaţilor, cf. istoricului G.Bichir.
(La MoldoveniGabăra din Neamţ, cercetarea arheologică a relevat o aşezare şi necropolă carpică datând din sec. IIIIV e.n. Au fost descoperite 101 morminte [65 de incineraţie şi 36 de înhumare (32 copii + 4 adulţi)], iar întro bună parte dintre acestea au fost găsiţi clopoţei de bronz, 7 piese, care par a aparţine unei perioade mai vechi, posibil sec. II e.n.)
Tot G.Bichir ne semnalează descoperirea unor clopoţei de bronz din sec. IIIIV e.n. în necropolele de la Târguşor, jud.Prahova sau Ştefăneşti, jud.Botoşani.
Alte descoperiri de profil sunt cele din teritoriul Bucureştiului, cunoscute ca situl Militari – Câmpul lui Boja. Lângă „atelierul de prelucrare a bronzului” descoperit lângă bordeiul B23/1999 sunt doi clopoţei de fier, dataţi la mijlocul sec. III e.n. reprezentaţi grafic în fotografia următoare:
| Clopoţei de fier – Militari, bordeiul 23/1999 (vedere faţă+profil) |
Din aceeaşi zonă şi perioadă provine clopoţelul de bronz descoperit în bordeiul B5/1960, clopoţel cu limbă metalică şi o înălţime de 3,5cm.
| Clopoţel de bronz – Militari, bordeiul B5/1960 |
Clopoţei de bronz de mărime mică şi provenind din aceeaşi perioadă, sunt descoperiţi la Mangalia; aceştia au formă conică şi dimensiuni de 1,31,8cm înălţime şi cca.1,3cm diametru.
| Brăţară din Tezaurele de la Apahida |
La marginea satului Apahida, o localitate din apropierea oraşului ClujNapoca, pe malul stâng al Someşului Mic, întrun teren întins doar pe câteva sute de metri, au fost descoperite două tezaure antice unul mai bogat şi mai valoros decât altul, ambele aflate în câte un mormânt.
Primul tezaur a fost descoperit în anul 1889. Pe atunci, arheologia nu devenise încă ştiinţa „exactă” din zilele noastre şi, de aceea, descoperirea nu a fost abordată conform exigenţelor cu care suntem obişnuiţi acum. Totuşi sau înregistrat şi reţinut date esenţiale: defunctul (bărbat) fusese depus întrun sicriu de lemn, cu capul la vest, cu faţa spre răsărit, şi a fost aşezat în mormânt, aproape sigur, îmbrăcat întrun veşmânt somptuos alamys (manta scurtă) sau paludamentum (manta lungă) pentru că sau găsit (şi se păstrează) accesorii pentru încheiat şi prins o asemenea îmbrăcăminte: o mare fibulă (agrafă) de aur, cu placa prismatică ajurată, decorată cu o cruce şi cu braţ transversal terminat cu butoni faţetaţi, şi trei catarame de aur ornamentate în stil policrom. Ca podoabe de corp ale defunctului sau găsit: o brăţară masivă de aur, cu capetele îngroşate, neînchise; mai mulţi pandativi de aur, heptagonali, cu lanţuri ce suspendau clopoţei: trei inele de deget, toate din aur masiv.
Un inel era sigilar, altul era decorat pe saton cu trei cruci incise, iar pe satonul celui deal treilea fuseseră gravate o cruce şi inscripţia OMHARUS desigur numele celui ce purtase inelul, cel depus în mormânt. Ca ofrande funerare au mai fost depuse două căni de argint, cu corp pătrat, fusiform, cu gura patrulateră, cu toartă, ornamentate cu scene bahice şi un pahar de sticlă (pierdut), înnobilat cu o cunună din benzi şi plăcuţe de aur.
Apartenenţa şi semnificaţiile acestor două descoperiri funerare, cu tezaure, au fost desluşite de arheologi cu suficientă certitudine: în mormintele de la Apahida au fost depuse căpetenii politicomilitare ale gepizilor Omharus fiind, poate, chiar un rege al lor.
| Obiect decorativ sarmat – sec IIIV |
Prezenţa sarmată pe teritoriul României este atestată de morminte de bărbaţi, femei şi copii, ceea ce arată, că se aflau aici cu familiile. Până în prezent în România sau descoperit morminte sarmatice în cca.134 puncte situate în zona extracarpatică, (Moldova, Muntenia şi Dobrogea) şi în câmpia din Vest (Crişana şi Banat). Nu sau identificat aşezări aparţinând acestor migratori, în schimb sau găsit materiale sarmatice în aşezări aparţinând dacilor liberi şi carpilor. Spaţiul preferat de locuire al sarmaţilor era stepa cu bălţile şi înălţimile din preajma ei.
Strabo (Geogr.,VII,307) descrie astfel modul de viaţă al roxolanilor:
„Majoritatea mormintelor sarmatice sunt plane. Ritul de înmormântare era inhumaţia. În morminte se puneau vase, diverse obiecte de podoabă sau de uz casnic, mai rar arme şi piese de harnaşament. Majoritatea mormintelor sînt lipsite de inventar şi în această situaţie, atribuirea etnică, se face în funcţie de detaliile de rit si ritual. În mormintele de copii se întîlnesc adesea clopotei de bronz.”
Pe lângă rolul decorativ sau ornamental, clopoţeii şi talăngile au fost permanent utilizate de o populaţie care dezvoltase creşterea animalelor şi păstoritul ca activităţi economice de bază. G.Bichir presupune că la gâtul animalelor mici se atârnau clopoţei pentru a nu se rătăci de turmă, sau la animalele de tracţiune pentru a semnala deplasarea atelajelor. Clopote de tip talangă sau descoperit la Sucidava pe malul Dunării (actual Celei, jud.Olt); aceste 15 piese sunt confecţionate din tablă de bronz deformată manual şi sudată în lateral, iar la partea superioară era sudat un inel din acelaşi material.
| Talăngi de bronz de la Sucidavasec. V e.n. |
Clopoţei cu forme deosebite întâlnim în descoperirile de la Adamclisi – aşezarea romanobizantină Tropaeum Traiani. Primul, descoperit în zona porţii principale are o formă conică, agăţătoare inelară corp comun şi limbă de fier de o mărime neobişnuită.
| Clopoţel de bronz cu limbă de fier, sec. VVI e.n. |
Al doilea clopoţel descoperit aici are o formă neobişnuită şi este de o frumuseţe deosebită; este din bronz, are înălţimea de 8cm. şi diametrul cel mai mare de 5,5cm. Din păcate, limba acestuia nu s-a păstrat.
| Clopoţel de bronz, sec.VI, Adamclisi |
Al treilea clopoţel datează din sec.VI şi a fost descoperit la Dinogetia. Este de bronz şi are forma şi decoraţiile aşa cum le vedeţi în imaginea de mai jos.
| Clopoţel de bronz de la Dinogetia, sec.VI |
O prezenţă constantă în viaţa laică de pe teritoriul Traciei şi al Daciei de mai târziu şi prelungită până în zilele noastre o reprezintă zurgălăii. Astfel de piese din aramă s-au descoperit în mormintele unor copii din sec.VIII de la Obîrşia Nouă, jud.Olt. Pentru confecţionarea acestora se foloseau două tehnici diferite. Prima presupunea sudarea verticală a două jumătăţi care duceau în final la realizarea unui zurgălău cu secţiune ovoidală, având partea superioară-de agăţat ca fiind corp comun cu cea globulară şi o tăietură în cruce la partea inferioară. În interior se afla un grăunte de metal. A doua tehnică presupunea sudarea orizontală a două emisfere, cu marcarea zonei de îmbinare. Acest tip de zurgălău are o tăietură simplă la bază şi o perforaţie în cea superioara. În interior este inserat un cub de fier care asigură sonoritatea prin mişcare.
| Zurgălăii de la Obîrşia Nouă |
Piese asemănătoare ca formă şi destinaţie au fost găsite şi la situl de la Păcuiul lui Soare - insula din apropierea localităţii Ostrov, jud.Constanţa. Zurgălăii erau folosiţi ca decoraţie pe costumaţia de sărbătoare (vezi căluşarii), ca jucărie, sau piesă de ornare a harnaşamentului cailor.
Tradiţia continuă de-a lungul secolelor iar performanţele metalurgiei locale se regăsesc şi în forma şi nivelul de finisare al clopoţeilor din ce în ce mai mari în timp. O mărturie extrem de interesantă este cuprinsă în notele lui Nikitas Choniates, secretar imperial al lui Issac II Anghelos, pe durata campaniei acestuia împotriva rebelilor Sciţi (Cumani) şi Valahi în 1188: «pe durata deplasării acestora spre munţi…se auzea mugetul teribil al trompetelor, sunetul puternic al clopotelor… şi şuieratul aerului care trecea prin capetele de dragon (lup) din vârful suliţelor …asta făcea să se creadă că oastea lor era mai numeroasă…»
| Clopot de bronz, sec.XXI, Dinogetia |
O ultimă descoperire a unui clopoţel dintre sutele găsite pe teritoriul actual al României, este cea prezentată mai jos: un clopoţel de bronz din ultima parte a sec.XIII, de la BragadiruZimnicea, jud.Teleorman. Are o înălţime de 5,5cm. şi diametrul circumferinţei bazei de 8,2cm.
| Clopoţel de bronz, sec.XIII |
Sacosul lui Varlaam, Mitropolitul Moldovei, este cel mai vechi păstrat în colecţiile din România. Sacosul, veşmânt, la origine, imperial, apoi purtat de Patriarhii de la Constantinopol, a fost introdus în Moldova în timpul lui Alexandru cel Bun. Este croit în forma de T şi încheiat în părţile laterale cu clopoţei după modelul veşmântului preoţesc din vechiul testament. Este purtat de înalţii ierarhi ai Bisericii Răsăritene. Sacosul lui Varlaam este confecţionat din catifea de mătase verde decorat pe poale, părţile laterale şi la mâneci cu motive vegetale şi florale inspirate din repertoriul decorativ al ţesăturilor orientale care circulau în Moldova secolului al XVII-lea. În jurul gâtului este brodată inscripţia de danie şi data.
Deţinător: Muzeul Naţional de Artă al României BUCUREŞTI
Nr. inventar: 15925/B280
Autor/Emitent: Anonim
Şcoală: Atelier din Moldova
Material: broderie cu fir din argint; argint aurit şi mătase colorată şi perle pe suport din catifea
Dimensiuni: h=129cm
Datare: 16371638
Ordin de clasare: 2821 din 10.10.2003 – Tezaur
BIBLIOGRAFIE:
Autor: prof. Ovidiu Oana-Pârâu.
Nota autorului: Materialul face parte din cap. „Clopotele României”, Volumul II – „NEGURA” al Trilogiei „PROIECTUL UNEI LIMBI UNIVERSALE” - singura istorie universală a clopotelor de la origini.
Proiect integral: http://bells.zuavra.net |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
