Pop Iuliu-Cristinel
 Bazinul hidrografic al Mureşului, este recunoscut ca unul dintre principalele căi prin care grupurile de populaţii celtice au pătruns în Arcul Carpatic, începând cu perioada timpurie a La Tène-ului, respectiv cu a 2-a jumătate a secolului IV î.Chr., de când este consemnată prezenţa acestora, atestată până în prima parte a secolului II î.Chr., când existenţa celţilor în zonele intracarpatice, încetează brusc.
O explicaţie plauzibilă a colonizării spaţiului intracarpatic de către triburile celtice, este dată de importanţa comercială a râului Mureş, de-a lungul căruia se tranzacţionau diverse mărfuri şi nu în ultimul rând, materii prime de importanţă zonală, precum aurul şi sarea, ce puteau fi procurate din arealul cursului mijlociu al Mureşului. Datorită faptului că pe teritoriul Europei, resursele de sare erau prezente în mod neuniform, inegal, iar posibilităţile tehnice de exploatare a lor erau limitate, pe parcursul mileniului I î.Chr., existau doar 2 poli principali de exploatare a zăcămintelor de sare, în nordul Alpilor estici, precum şi în Dacia. În susţinerea acestei presupuneri, vine şi faptul că pe cursul mijlociu al Mureşului, numărul localităţilor cu descoperiri celtice, este preponderent mai mare, în zonele unde resursele de sare, sunt mai numeroase.
Aşadar, chiar dacă în acest areal al văilor din jurul Reghinului, nu se exploatează zăcămintele de sare gemă, există numeroase fântâni de apă sărată, numită popular murătoare, saramură, slatină sau sare lichidă. Exploatarea acestei resurse lichide, este mult mai facilă, din locuri special amenajate, aprovizionându-se localnicii, folosind apa sărată în alimentaţie, la prepararea alimentelor sau conservarea lor, dar şi pentru consumul animal. Exemple de acest fel, sunt în apropierea municipiului Reghin, în comuna Ideciu de Jos şi pe cuprinsul Văii Gurghiului, în satul Jabeniţa din cadrul comunei Solovăstru şi în satul Orşova din cadrul comunei Gurghiu, unde se întâlnesc vechi fântâni parţial amenajate sau chiar neamenajate, depreciate în timp. În afara acestor fântâni şi izvoare de apă sărată, există lacuri de întindere diferită, sau chiar bălţi naturale ori săpate de către localnici, cu nămol saprosalic folosit în scop curativ. Toate aceste resurse locale de sare, au fost un argument major în aşezarea vremelnică a triburilor celtice pe aceste meleaguri.
Pe cursul Mureşului mijlociu, începând cu ieşirea din defileul Topliţa-Deda şi până în zona afluenţilor râului Mureş din zona Reghinului, o serie de descoperiri întâmplătoare din ultimii ani, atestă fără echivoc, urme materiale ale prezenţei triburilor celtice în aceste zone.
Astfel, pe un platou bine degajat, la ieşirea din defileul Topliţa-Deda, de pe cuprinsul satului Gălăoaia din cadrul comunei Răstoliţa, într-o regiune muntoasă atipică pentru habitatul transilvănean, s-au descoperit un cui de car (fig.1.4), două vârfuri de lance fragmentare (fig.1.1-1.3), precum şi un lanţ torsadat, cu verigi (fig.1.5, fig.2, fig.3) de utilitate incertă, probabil lanţ cu vârtej pentru ceaun, sau o componentă a unui car. Această terasă înaltă ar putea fi un loc de tezaurizare, o incursiune a războinicilor celţi sau o expediţie de vânătoare.
Pe traseul unui vechi drum de culme al unei păduri de foioase, din zona comunei Brâncoveneşti, unde se mai observă segmente pavate cu piatră, s-a descoperit o fibulă din bronz, perfect funcţională, cu sferă aplatizată, de tip A12 (fig.4), datând din perioada La Tène C1 (250-175 î.Chr.), identică cu cele descoperite în necropolele celtice de la Pişcolţ sau Apahida.
Iar în zona unei vechi drum, al unei înălţimi împădurite din perimetrul comunei Gurghiu, s-a descoperit o spadă scurtă, cu mâner antropomorf, un vârf de lance, precum şi un element de teacă al unei arme celtice, toate datând din perioada secolelor III-II î.Chr. (fig.5-7).
În concluzie, prezenţa triburilor celtice pe cursul mijlociu al râului Mureş, a fost rezultatul unor procese complexe de migraţie, expansiune teritorială, contacte comerciale şi culturale. Aceşti factori au condus la o influenţă semnificativă a celţilor asupra regiunii şi a populaţiilor locale, contribuind la diversitatea culturală şi istorică a Transilvaniei.
BIBLIOGRAFIE
1. Iosif-Vasile Ferencz - Celţii pe Mureşul mijlociu - Bibliotheca Bruckenthal XVI
2. Sándor Bereczki - Connected Elites. Middle La Tène Chariots in the Carpathian Basin - Bibliotheca Mvsei Marisiensis - Series Archaeologica XV |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
