 Herodot îi situează pe dantheleţi la izvoarele Strymonului (Struma), dar Strabon îi localizează, împreună cu corallii şi bessii, între Muntii Haemus şi Pont. De la istoricul grec Polibiu (203-120 î.e.n) aflăm că regele macedonean Filip V a întreprins, în anul 183 î.e.n., o incursiune prin mijlocul Traciei spre teritoriile odrisilor, bessilor şi ale dantheletilor, jefuindu-le satele şi locuinţele. Împreună cu dardanii şi scordiscii, dantheleţii au atacat în anul 85 î.e.n. Macedonia, fiind respinşi de generalul roman Sylla. Mai târziu, bastarnii au pustiit ţinuturile dantheleţilor, conduşi pe atunci de un rege orb, Sitas. În sprijinul lor, după cum relatează Dio Casius, a venit în anul 29 î.e.n., Marcus Licinius Crassus, care a urmărit pe bastarni până la gurile Dunării. De la acelaşi istoric mai aflăm ca bastarnii i-au atacat din nou pe dantheleţi, răzbunându-se pentru cele îndurate de pe urma romanilor. Împreună cu scordiscii, dantheleţii au întreprins, în anul 16 î.e.n., o campanie de jaf în Macedonia. În epoca Imperiului roman, teritoriul dantheleţilor a devenit unul dintre punctele strategice principale ale provinciei Tracia. Numele lor apare şi în Tabula Peutingeriana. Ca soldaţi, dantheleţii sunt menţionaţi în legiunile romane de pe limesul de la Rhin. |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
