 Potrivit mărturiilor lui Strabon, Pliniu cel Bătrân şi Ptolemeu, zona ocupată de moesi - unul din cele mai importante triburi tracice - se întindea la est de actualul Tibrita (în antichitate Ciabrus), în nord-estul Yugoslaviei şi nord-vestul Bulgariei. Centrul tribului pare să fi fost Ratiaria (azi Arciar) pe care Ptolemeu o numeşte "Ratiaria moesilor". Ulterior lângă acest centru a fost construit un castru de legiune, iar mai târziu, în vremea lui Traian (98-117 e.n) aşezarea a primit titlul de colonia, titlu suprem în ierarhia juridică a oraşelor provinciale romane. Importanţa deosebită pe care au avut-o moesii rezultă şi din faptul că romanii au numit întreaga zonă, din estul Yugoslaviei şi până la gurile Dunării, Moesia. După cum rezultă din cercetările lui Sir Ronald Syme, data înfiinţării provinciei Moesia trebuie fixată în primii ani ai erei noastre.
La est de acest centru provincial, se întindea o zonă încă incomplet supusă dominaţiei romane, dar controlată de administraţia imperială de la Roma, denumită Praefectura civitatum Moesiae et Treballiae. În cursul a câtorva decenii romanii au ajuns să transforme în provincie şi această prefectură, ca şi cea care a existat în Dobrogea, astfel încât pe vremea împăratului Vespasian (69-79 e.n) Moesia se învecina la vest cu provincia Dalmatia, la nord cu Dunărea, la est cu Marea Neagră iar la sud (Boris Berov) cu provincia Tracia, constituită în anul 46 e.n. În cadrul pregătirilor pentru războiul cu dacii lui Decebal, Domitian (81-96 e.n) a divizat, probabil în anul 86 e.n, această mare provincie în Moesia Superior şi Moesia Inferior, graniţa fiind râul Ciabrus. Astfel delimitate, cele două provincii au constituit, cu unele modificări teritoriale efectuate de împăratul Diocletian (284-305), importante bastioane împotriva barbarilor, până în sec.VII e.n.
Sursele antice îi confundă uneori pe moesi cu geţii, confuzie ce se accentuează odată cu extinderea provinciei Moesia cu mult peste fruntariile tribului de la care îşi trage numele şi care se justifică prin numeroasele afinităţi etnice, bine evidenţiate de Strabon.
|
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
