 Unul din cele mai importante triburi tracice, locuind pe ambele maluri ale râului Tonzos (azi Tunja) până în apropierea Apoloniei, ocupând astfel centrul Traciei. Încă din sec.V Herodot şi Tucidide menţionează existenţa unui regat odris care s-ar fi întins de la Abdera şi până la gurile Dunării. Întemeietorul acestui regat este Teres I (aprox. 470-440 î.e.n.). Urmaşul lui, Sitalkes I (aprox. 440-424 î.e.n.) a purtat o serie de lupte cu sciţii din nordul Dunării şi a dus o politică de bună înţelegere cu grecii din Abdera şi încheind alianţe cu Atena. Sub acest cârmuitor, regatul odris, având o bună organizare internă şi întemeindu-şi autoritatea pe supunerea celorlalte seminţii trace şi pe tributul plătit de unele cetăţi greceşti, a cunoscut maxima sa înflorire. O vreme, în partea de apus a Traciei, a domnit fratele lui Sitalkes, numit Sparadokos dar atenienii au ridicat împotriva acestuia, datorită politicii sale ostile, pe Perdiccas, regele Macedoniei şi pe Sitalkes. Sparadokos, învins se refugiază la sciţi dar este predat odrisilor. Urmaşii lui Sitalkes, Seuthes şi Cotys au continuat politica predecesorilor lor, în schimb pe vremea lui Kersebleptes (341 î.e.n.) regele Filip II, regele Macedoniei, cucereşte regatul odris.
Sunt cunoscuţi mai mulţi regi odrisi care au emis monede de argint şi de bronz cu legende în greacă: Sparadokos, Amadokos II, Teres II, Ketriporis, arătând prin aceste monede prosperitatea regatului.
Cu toate că Alexandru cel Mare a antrenat în campaniile sale din Asia pe mulţi traci, mulţi din cei rămaşi au format nuclee de rezistenţă care au dat mult de furcă macedonienilor mai ales sub conducerea lui Seuthes (313 î.e.n.).
În 277 î.e.n., celţii instalaţi în Balcani, înfiinţează un regat cu capitala la Tylis şi ajung să controleze triburile trace. După şase decenii, aproximativ în 218 î.e.n., o răscoală pune capăt dominaţiei celte. În secolul următor sunt menţionaţi alţi conducători odrisi: Amadokos cucereşte oraşul Philipopolis, Cotys este recunoscut de romani (168 î.e.n.) ca rege al odrisilor. Regele Diegylis a ocupat teritorii în sudul Traciei şi a distrus Lysimacheia şi apoi Sadalas care are relaţii cu Messembria şi triumvirul Marcus Antonius cam prin anii 45-42 î.e.n. Urmează unirea dinastiei odrise cu cea a sapeilor, o altă seminţie tracă şi transformarea regatului odris în regat clientelar Romei. Romanii vor încredinţa dinastiei odriso-sapeice conducerea şi apărarea unei zone foarte întinse, de la gurile Dunării şi până în nordul Greciei. În anul 46 e.n, profitând de uciderea regelui Rhoemetalces III, împăratul roman Claudius va desfiinţa regatul odris, transformând partea de la sud de munţii Haemus (Balcani) în provincia Tracia.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa:
Gh.Poenaru Bordea, Al.Suceveanu, Odrisii, în Magazin Istoric, Anul X, nr.7 (112), iulie, 1976, p.33.
Bibliografie suplimentară:
Hristo M. Danov, Tracia anticǎ, Editura Ştiinţificǎ şi Enciclopedicǎ, Bucureşti, 1976;
Manfred Oppermann, Tracii. Între arcul carpatic şi Marea Egee, Editura Militarǎ, Bucureşti, 1988;
Z.H.Archibald, The Odrysian Kingdom of Thrace: Orpheus Unmasked, Clarendon Press, Oxford University, 1998;
Radu Vulpe, L'age du fer dans les regions thraces de la Peninsule Balcanique, Paris, 1930.
Vezi şi:
http://www.prehistoire.e-monsite.com |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
