 Neamul traco-getic al terizilor este pomenit de istoricul Hellanicos din Lesbos şi apoi de lexicografii bizantini Photios şi Suidas. Istoriografia modernă îi consideră de asemenea geţi, din moment ce - ne-o spune Suidas - cred şi ei în nemurirea sufletului. În legătură cu localizarea lor, istoricii leagă numele terizilor de capul Tirizis, la est de Balcic (Dionysopolis), menţionat de mai mulţi autori antici, printre care Strabon, Ptolomeu, Arrian şi denumit azi capul Caliacra (numele actual se găseşte în izvoarele bizantine începând din sec.XIV e.n.). Din istoria aşezării de pe promontoriul Tirizis, încă în curs de cercetare, se cunoaşte, doar faptul că ea a servit ca ascunzătoare a tezaurului lui Lisimah, urmaşul lui Alexandru cel Mare şi stşpânul părţii europene a regatului acestuia (323-281 î.e.n.). Tot aici s-a găsit o inscripţie dedicată lui Rhoemetalces, regele odrisilor (16 î.e.n.-14 e.n.). Mai târziu, promotoriul a servit ca loc de refugiu pentru rebelii conduşi de Vitallianus (514 e.n.), comandantul bizantin care s-a răsculat împotriva lui Anastasius I, împăratul Imperiului roman de Răsărit.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa:
Al.Suceveanu, Neamuri şi triburi tracice, în Magazin Istoric, anul X, nr.8, (113), august, 1976, p.44-45.
Bibliografie suplimentară:
I.C.Drăgan, Noi, tracii. Istoria noastră multimilenară, vol.I, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1976.
Vezi şi:
http://www.geocities.com/burebistarex |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
