Velico Dacus, sâmbătă, 1 martie 2014
Există un blog pe care eu îl stimez şi pe care îl citesc cu plăcere şi interes, aproape la fiecare postare pe care serviciul de ştiri mi-o serveşte. Blog este întreţinut de un semiprofesionist în materie de istorie, dar un om care întotdeauna a vorbit cerebral, cumpătat şi a combătut toate pornirile „-pate”. Blogul poate fi accesat AICI.
Ultimul articol pe care eu l-am citit, m-a dezamăgit profund însă, şi nu prin esenţa lui ci prin abordarea total dezechilibrată care face mare necinste măcar unui jurnalist profesionist, dacă nu unui istoric semiprofesionist. În articolul denumit „Istoria fãrã perdea: Daco-geţii, niste briganzi nomazi şi poligami?…”, dl.Alexe, pune sub semnul întrebării moralitatea geto-dacilor, utilizând trei citate, de fapt două. Dumnealui menţionează o bucată dintr-un text al lui Xenopol unde se află două citate din Menandru şi Solinus din care se desprinde faptul că daco-geţii erau poligami, femeile daco-gete cu moravuri uşoare, copiii erau vânduţi ca sclavi iar daco-geţii, în general, nişte nomazi.
Dl.Alexe îşi începe al doilea alineat astfel: „Dacopaţii se vor îneca citind acestea”. O spun cu un rânjet pe buze că are dreptate. Şi, da, şi eu mă sufoc, dar nu din motivul menţionat de dumnealui, ci din cauză că, deşi fenomenul dacomaniac este unul extrem de nociv, nici măcar un jurnalist profesionist nu îi poate combate inatacabil. De ce inatacabil? Păi în primul rând, deoarece cele două izvoare antice au câteva probleme. Nu voi intra în detalii ci voi menţiona doar una dintre ele, problemă evidentă şi cunoscută dintotdeauna de către istoricii profesionişti: Menandru era un dramaturg nu un istoric, el nu a scris o „istorie” ci o comedie. Ceea ce nu înseamnă, desigur, că trebuie discreditat din start. Asta înseamnă doar, că trebuie tratat cu atenţie şi neapărat coroborat cu alte izvoare „mai serioase”.
Care ar fi alte izvoare? Păi dacă dl.Alexe a citat doi (excluzându-l pe Xenopol), citez şi eu tot doi. Deşi „meniul” este „infinit”. În primul rând am să-l citez pe Horaţiu: „Getul zdrenţăros sau scitul pribeag târându-şi avutul de ici-colo, n-au de ce să-l pizmuiască pe stăpânul celei mai întinse moşii ... Căci nicăieri ca printre aceşti pribegi nu întâlneşti mame maştere care-şi iubesc cu duioşie de adevărată mamă copiii vitregi. Aici nu întâlneşti soţie îngâmfată de zestrea ei şi mândră de adulterele ei sau de soţul ei din care a făcut un sclav! Zestrea cea mai frumoasă e socotită aici cinstea tatălui, virtutea mamei şi credinţa soţiei!” Iar al doilea este din Demostene: „Cantitatea de grâu adusă din Pont e mai mare decât tot ceea ce ne devine din celelalte porturi comerciale, deoarece, acest ţinut produce cea mai mare cantitate de grâu”. Se cam schimbă imaginea, nu? Cam la 180°...
Există mai multe citate ce pot fi invocate atât de-o parte cât şi cealaltă. Realitatea istorică pare a fi că geţii nu s-au născut cu moralitatea în minte ci au fost oameni cu tot felul de porniri instinctive dar izvoarele antice par a indica câţiva lideri care i-au ridicat treptat la un moral tot mai înalt de fiecare dată: Zamolxis, Dromichaites, Burebista, Deceneu, Oroles etc. Şi aşa cum nu fac de obicei, din alt punct de vedere, îi răspund domnului Alexe cu aceeaşi monedă: mai sus nu am menţionat nici eu coordonatele exacte ale citatelor. Cine vrea, să le caute!
În polemica (îmi place să cred) de mai sus, problema nu este sub nici o formă, punerea sub semnul întrebării a moralităţii „daco-geţilor”, ci dezechilibrul argumentaţiei, prin care, din păcate, singurul efect este că se dă apă la moară dacomanilor, deşi poate a fost conceput iniţial ca o glumă. Un dacoman semidoct, citind articolul dlui.Alexe, într-adevăr se îneacă, apoi ia foc, adună două citate cine ştie de unde, aşa cum am făcut şi eu, le prezintă precum cea mai sfântă icoană şi marşează triumfător pe calea sa adunând armată de semidocţi în spatele său, semidocţia împiedicându-l să vadă că de fapt drumul îl duce pe căi total greşite. Dacomanii trebuie să fie combătuţi prin argumentaţie inatacabilă. Astfel cei care pot fi salvaţi, vor fi salvaţi, restul îşi vor urma calea imuabilă. Sau? Renunţăm să mai scriem astfel de articole?
În încheiere aş vrea să menţionez două lucruri: în primul rând, voi citi în continuare blogul dlui.Alexe, care cu siguranţă va mai produce materiale de calitate, iar în al doilea rând, iată că nu „mă iau” doar de „cotcodaci”.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: http://velicodacus.blogspot.com/2014/03/erata-la-articolul-istoria-fara-perdea.html, 2019 |