Velico Dacus, miercuri, 14 mai 2014
 Există un blog al unui stimabil domn, Ion Coja, persoană respectabilă, cu un produs respectabil, cu multe lucruri interesante, dar care nu este pe gustul meu, pe deplin.
Serviciul de ştiri, însă, mi-a adus spre citire un articol interesant, pe care îl găsesc corect. Pentru cei interesaţi de fenomenul dacoman nu este o noutate, aş vrea doar să aduc o confirmare că problemele sunt aceleaşi şi generale, nu le semnalez doar eu. Oricât s-ar încerca educarea dacomanilor, întotdeauna va exista un procent absolut insensibil la orice argument de bun-simţ, ca să nu ducem discuţia la un nivel superior, cel al argumentelor istorice sau şi mai abitir la cel academic, unde este nevoie de studiu serios, nu de două-trei cărţi citite.
Ca să nu lungesc vorba inutil, deoarece nu acesta este scopul postării de faţă, articolul în cauză poate fi citit AICI, iar mai jos, puteţi găsi un mic citat:
„[...]
…Cam aşa s-au derulat lucrurile şi pe site-ul nostru, unde i-am găzduit pe toţi „daciştii” care au avut de spus ceva. Adică nu s-a putut înjgheba cu dînşii niciun dialog adevărat!… I-am lăsat să-şi expună teoriile, mirările, contestaţiile fără nicio cenzură vreme de aproape un an. Până de curând când am mai făcut puţină cenzură, dar fără efectul scontat: dialogul a rămas mai departe o himeră!… Am formulat şi eu, dar şi alţii, obiecţii la teoriile lor când hilare, când absurde, şi am aşteptat răspuns la contestaţiile noastre! Nici vorbă de răspuns la obiecţiile noastre! Au continuat indivizii să-şi susţină trăznăile netulburaţi, ca element nou care a intervenit în timp fiind tonul tot mai obraznic, mai lipsit de buna cuviinţă elementară!
E drept, nu la toţi „dacii”!
[...]”
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: http://velicodacus.blogspot.com/2014/05/gandirea-dacomana.html, 2019 |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
