Velico Dacus, vineri, 1 august 2014
 Rece, sistematic, fără oprire, serviciul de ştiri ne oferă titluri de pe pagina de internet, „Adevărul despre Daci”. Ultimul, este articolul „Frumuseţea Lupului Alb… Galerie foto”.
În acest articol, ni se prezintă nişte imagini, unele poze, altele desene, cu lupi albi. Incontestabil, animale maiestuoase, minunate din multe puncte de vedere, rare, ceea ce le face şi mai preţioase. O încântare vizuală. Apoi ni se aminteşte „fascinaţia dacilor pentru lupi, deveniţi un totem al culturii lor”. Aici aş dori să menţionez o neclaritate în exprimare: au devenit totem datorită fascinaţiei sau sunt fascinaţi datorită faptului că este totem. Această neclaritate este un semn că autorii nu stăpânesc foarte bine noţiunile vehiculate. Totemul este un animal considerat de către un anumit grup social, strămoş şi protector al respectivului grup. Considerau dacii lupul, ca fiind strămoş al lor? Poate. Avem doar presupunerea că „dac” ar proveni din „daos” care ar însemna lup. A fost lupul protector al dacilor? Poate, avem doar certitudinea că stindardul dacic avea cap de lup (uneori de mistreţ) şi incertitudinea că acest cap de lup era un animal protector. Este doar o posibilitate. Din păcate însă, nimic cert, nici o dovadă directă, referitor la credinţele dacilor referitor la lup. Să zicem că sub forma unei discuţii este mai mult decât acceptabil, poate chiar probabil, scenariul. Să zicem că lupul ar fi putut fi totem al dacilor. Ce bine ar fi dacă ne-am opri aici!
Apoi urmează marea afirmaţie: „Legenda Marelui Lup Alb, ajunsă la noi până astăzi prin intermediul tradiţiilor populare, este o moştenire cu o vechime de peste 2.000 de ani care ne vorbeşte despre lumea magică, misterioasă în care se ancorau credinţele strămoşilor noştri…”. Care legende ale lupului alb domniile voastre? Care vechime de 2.000 de ani? Unde naiba există cea mai mică dovadă referitor la acest fapt? Aduceţi-o şi îmi cer public scuze şi mă declar public dac protejat de Marele Lup Alb. Să ne înţelegem: Legenda Marelui Lup Alb nu este o legendă dacică, este o legendă românească modernă (creată după Revoluţia din 1989 de către autorul de romane, Pavel Coruţ), asociată civilizaţiei dacice. Punct.
Dar ce rost au dovezile, oricât de circumstanţiale ar fi ele, dacă Marii Restauratori ai civilizaţiei dacice au proclamat un adevăr tulburător: Legenda Lupului Dacic are „o vechime de peste 2.000 de ani”? Acest adevăr nu poate fi pus la îndoială. Are vreun rost faptul că nu se aduce nici cea mai mică dovadă în acest sens? Pentru noi, cei care mai citim, măcar Wikipedia, are. Pentru alţii nu are rost. Pentru cine? Daţi-mi voie să vă citez un comentariu lăsat de un cititor al acestui articol: „As vrea eu sa ma intalnesc asa, din intamplare, prin munti cu Lupul Alb. Dar simt ca nu oricine are aceasta sansa minunata. Atunci mai bine sa-l chemam in meditatiile noastre ca sa ne fie scut energetic, ghid si ajutor in vremuri de rastriste. Asa cum era acum 2000 de ani, ariergarda armatelor dacice, prieten de nadejde si ajutor in a apara tara.Il iubesc si ma rog lui acum in vremurile acestea sa vegheze cu drag, chiar daca este dezamagit de noi romanii ca ne-am uitat radacinile,fruntariile tarii ca odata.”. În primul rând că eu sunt om milos şi îi urez Lenuţei, să nu aibă parte de o întâlnire cu un lup, indiferent de culoare, mai ales dacă nu are pregătire marţială, noţiuni despre psihologia lupului şi nu este echipată corespunzător şi legal cu mijloace de protecţie. Şi în plus, să omori un lup, nu-i frumos, chiar şi în legitimă apărare. În sensul că nu ar trebui să-i invadăm habitatul. Măcar unu' mic să-i lăsăm, să trăiască în pace. Lăsând la o parte treaba cu scuturile energetice, dna. Lenuţa ne explică cum Marele Lup Alb, conducea armata dacică, aruncând cu fulgere şi punând scuturi energetice şi hăulind curajos, maiestuos ca un adevărat lider ... din spatele armatei. Sau „ariergarda” însemna în capu' la armată pe vremea dacilor? Nu ştiu, numa' zic... Din păcate, pentru astfel de oameni, sunt scrise astfel de articole...
Lupule Alb, dacă exişti fă ceva cu aşa oameni, nu-i mai da hrană la cei care profită de naivitatea şi like-urile lor...
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: http://velicodacus.blogspot.com/2014/08/erata-la-frumusetea-lupului-alb-galerie.html, 2019 |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
