Velico Dacus, duminică, 21 septembrie 2014
 Pe situl semidoct (în general) „Adevărul despre daci”, a apărut un nou material. Ei bine, este nou, dar nu chiar ultimul, deoarece, cercetarea argumentelor pro sau contra acestui material au fost obţinute prin contactarea unor persoane care sunt destul de ocupate, dar destul de amabile încât să ne ajute în obţinerea câtorva informaţii. Dar să începem cu începutul. Articolul pe care îl discutăm este „Statuile de daci din grădina Palatului Hellbrunn din Salzburg, Austria. De ce sunt acolo?” şi pe scurt, sunt publicate câteva poze ale unui fan al blogului AdD în care se prezintă nişte statui ale unor personaje presupuse dacice, statui inedite, din grădinile palatului Hellbrunn din Salzburg. Buuuun, să vedem despre ce-i vorba...
În primul rând nu voi insista cu informaţii despre palat, deoarece sunt destule disponibile online la o simplă interogare în motoarele de căutare. Mai mult decât atât, în articolul de pe blogul AdD, sunt prezentate corect câteva informaţii succinte pe care le voi cita, pentru a demonstra că autorii blogului Velico Dacus nu sunt subiectivi ci apreciază lucrurile bine făcute chiar şi cele rare de pe blogul frate (vitreg) AdD: „Construit în secolul 17, mai precis între anii 1613 – 1619, sub îndrumarea prinţului şi arhiepiscopului Markus Sittikus Von Hohenems, avându-l ca arhitect pe Santino Solari”.
Dar desigur, pentru autorii AdD, trei rânduri de date corecte sunt prea mult de suportat şi încep cu artificiile jurnalistice: „Palatul Hellbrunn ne atrage atenţia prin prezenţa a două statui de daci, aşezate la mare cinste în grădina acestuia. Cum de le-a venit o astfel de idee celor care au realizat castelul?”. Aşezate la mare cinste? Discutabil. Sunt aşezate într-una din nenumăratele fântâni din grădină. Această fântână este amplasată într-un colţ al palatului, la intrare, nici în faţă, nici în spate, nici parte a complexului mai mare de bazine care erau unite printr-o singură alee, avea o masă interesantă unde oaspeţii erau primiţi şi aveau o surpriză foarte udă. Io ştiu ce să zic? Nici pe departe nu sunt convins că au fost aşezaţi la loc de cinste. Să zicem doar că nu erau punctul central al grădinilor, iar la o căutare pe internet, cele mai multe poze sunt ale altor puncte, mai mult, acest complex de statui este aproape inexistent pe internet ca şi imagistică. Şi după cum vedem şi pentru AdD a fost o mare surpriză. Oare din cauza locului de mare cinste?
Dar acest aspect este pe jumătate subiectiv deci să trecem mai departe, citând următorul alineat din articolul AdD: „Desigur, se vor găsi câţiva cârcotaşi de serviciu care vor spune că sunt frigieni sau vor găsi orice altă explicaţie, numai geto-daci să nu fie! Până la urmă, ce ar căuta acolo, nu?” Hoaaaa!!! Să ne oprim puţin! În primul rând: când faci o afirmaţie cu titlul de adevăr, ar trebui să conţină un minim de bun simţ logic şi anume să vină în urma argumentaţiei. Adicătelea, dacă prezinţi nişte argumente necesare poţi formula pe baza lor o ipoteză. Dacă prezinţi argumente necesare şi suficiente, prin consecinţă logică, poţi deduce o concluzie. Dar dacă nu prezinţi nici o urmă de argument dar declari un adevăr, avem ... Adevărul despre daci!
În articolul menţionat la început, autorii se lăfăie în semidoctism la toate nivelele. Au preluat nişte informaţii, nu le-au verificat, le-au declarat adevăr conform convingerilor lor şi colac peste pupăză, i-au declarat pe toţi scepticii duşmani nu doar ai lor ci a întregii culturi româneşti! Hai sictir! Noi suntem deasupra tuturor! Acuzator, judecător şi călău.
Eu fiind, aşa, om mai răbdător, am început cu primul pas: am căutat informaţii pe internet. Aşa cum am mai spus, sărace rău referitor la subiectul care ne doare. Următorul pas? Am contactat politicos administraţia palatului, care s-au dovedit la fel politicoşi şi doritori să ofere informaţii dar se vedea de la o poştă că sunt ocupaţi. Am discutat cu cineva din administraţia palatului, apoi am fost redirecţionat cu un fel de responsabil pe cultură din primăria Salzburgului, de aici redirecţionat la un profesor de istorie care şi-a bătut capul cu acest palat. Am întrebat şi am fost rugat să nu le ofer numele deoarece nu vor să pice în mijlocul acestei dispute. Aţi putea spune că acest lucru nu miroase a bine. Poate. Dar eu voi prezenta nişte informaţii, iar dacă cineva va avea interesul să cerceteze problema (Hm! Daţi-mi voie să nu-mi fac griji că cineva vrea să facă lucrurile serios...) poate urma acelaşi traseu informaţional şi prezenta contraargumente.
Aşadar: La intrarea principală în grădina palatului se află un complex care conţine câteva bazine micuţe, o masă de marmură „Furstentisch” la care oaspeţii erau udaţi cu nişte stropitori când se aşteptau mai puţin, iar în spatele ei se afla o construcţie numită „Teatrul roman” care conţine 3 mari statui: în mijloc a unui împărat roman, iar pe margini a doi prizonieri de război. De unde deducem acest fapt? Deoarece pe acest complex statuar se află Roma Victrix. Adică victoria romană, cum ar veni, pe care însă autorii AdD fac pariu că nu au văzut-o. Aici facem prima observaţie pe care am ales să n-o aduc mai sus. Aceşti doi daci erau prizonieri de război, deci mai molcom cu măreţia şi admiraţia dacilor, da? Poate respect pentru nişte adversari redutabili, dar să nu băgăm gânduri în capul celor vechi, zic eu. Persoanele pe care le-am contactat mi-au oferit informaţia conform căreia, statuia care reprezintă Roma şi pe cei doi barbari prizonieri, au fost sculptate de către Hans Waldburger după modele dintr-o carte în care se găsesc reproduceri după gravurile lui Giovanni Baptista De Cavalieri, carte în care sunt adunate imagini care reproduc sculpturi şi clădiri construite în Roma antică, dar atenţie, aşa cum le-a văzut De Cavalieri. Ediţia după care se presupune că au fost realizate lucrările, a fost publicată în anul 1585. Datele complete despre carte sunt: „Cavalieri Giovanni Battista, Antiquarum statuarum urbis Romae primus et secundus liber, Roma, 1585”. Celelalte statui din complex nu se ştie de cine au fost realizate şi după ce modele. Împăratul roman se pare că a fost Augustus. Eu nu am găsit şi nici nu am căutat foarte mult după argumente pro sau contra identităţii împăratului de la Hellbrunn. Deşi ar putea fi un aspect important în determinarea originii celor doi barbari. În sensul că, împăratul respectiv a avut de-a face cu etnia dacă sau partă? Sau pe realizatorii complexului statuar i-a interesat acest aspect istoriografic? Dacă ne uităm în cartea lui De Cavalieri, găsim 5 statui de barbari (fără a le număra pe cele de pe monumente). Dacă analizăm atent statuile de la Hellbrunn, vom observa că seamănă dar nu sunt identice, nici cu cele din cartea lui Cavalieri, iar cele două statui nu le găsim nici în colecţia statuidedaci.ro. Aşadar orice urmă de siguranţă dispare. Dar cartea lui Cavalieri ne oferă o informaţie remarcabilă:
Dacă priviţi statuile din desene, ne sunt extrem de familiare. Seamănă cu tot ce ştim despre daci de pe variatele monumente din lumea antică. Dar! Priviţi notele: „Partorum Rex”. Scris chiar şi pe soclul statuii (în altă ediţie a acestei cărţi şi anume 1594). Cavalieri a scris ce a crezut sau ce a văzut? Imaginea de mai jos pare să spună ce a văzut deoarece menţionează chiar şi locul în care se afla statuia. Fapt ce creează o mare problemă. La care mai putem adăuga (pentru unii) şi arcul lui Septimius Severus. Multe statui pe care le credeam a fi despre daci s-ar putea să fie ale altor etnii. Amestecarea acestor etnii ar fi o mare greşeală din punct de vedere istoriografic şi implicaţiile ar fi foarte mari la nivel cultural. Să presupunem că statuile nu ar fi ale unor daci, ci ale unor parţi. Ce ar însemna să ne creăm o moştenire naţională bazat pe nişte idei false?
Articolul de faţă nu se vrea o zguduire a subiectului prezentat de AdD ci doar a metodologiei semidocte pe care o utilizează, deoarece priviţi câte semne de întrebare apar. Şi nici un băţ în roata unor studii precum celui a lui Leonard Velcescu dar priviţi câte probleme trebuie rezolvate doar în cazul acestor statui de la palatul Hellbrunn: cine le-a realizat defapt, dacă au fost realizate după modelul lui Cavalieri, cine a fost acest Cavalieri, dacă el a desenat ceea ce a văzut, dacă a desenat parţi multe statui trebuie reconsiderate etc.
În concluzie: articolul scris pe blogul AdD este de o semidocţie crasă (nici nu mai contează dacă este de origine patologică sau frauduloasă), statuile acelea s-ar putea să fie ale unor personaje dacice sau nu (în articolul de faţă nu s-a declarat nimic), dacă sunt daci nu sunt puşi acolo ca nişte învingători ci ca nişte învinşi (lucru care nu scade cu nimic nivelul culturii şi civilizaţiei dacice), dacă nu sunt şi Cavalieri are dreptate, avem o mare problemă. Fiecare statuie trebuie să aibă o fişă istoriografică care este ameţitor de complexă.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: http://velicodacus.blogspot.com/2014/09/erata-la-dacii-de-la-salzburg.html, 2019 |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
