Velico Dacus, joi, 7 ianuarie 2016
Deja mă neliniştea liniştea din tabăra AdD, dar m-au liniştit la loc. Au revenit cu material absolut exploziv! Nu în sensul că ar aduce în arena istoriografiei, altceva decât prostia, incultura şi incompetenţa lor ci în sensul că am explodat de râs când am văzut ce or mai scos din joben ca să mai facă un bănuţ şi ei. Să începem cu începutul: Articolul se numeşte „ISTORIE INCREDIBILĂ – De ce a învăţat LIMBA DACĂ Richard I al Normandiei, în secolul X?” în care ne explică că: „Astfel, istoricul normand Dudon de Saint-Quentin, care a scris o istorie a primilor duci de Normandia, ne spune în secolul X că William Spadă-lungă, tatăl viitorului Richard I al Normandiei, a dat dispoziţie (lui Bothon) ca fiul lui să înveţe limba… DACĂ. Iată citatul: “Pentru că locuitorii din Ruen utilizează mai mult limba romană decat limba dacă, şi pentru că cei din Bayeux se servesc mai mult de limba dacă decât de cea romană, eu vreau ca fiul meu sa fie dus cât mai repede posibil la Bayeux ca să fie, Bothon, crescut şi format sub responsabilitatea ta cu cea mai mare grijă în limba dacă, învăţând-o definitiv ca să poata discuta mai târziu cu oamenii de origine dacă.” (De moribus et actis primorum Normanniae ducum)”. Ne dă şi legătură la operă şi tot tacâmul. Sincer, nu am vrut să aloc timpul să localizez citatul respectiv (pe care îl voi considera corect) dar vă voi oferi alt citat din aceeaşi operă: „Igitur daci nuncupantur a suis danai uel dani. glorianturque se ex antenore progenitos, …” (Dudo de St.Quentin, Gesta Normannorum seu de moribus et actis primorum Normanniae ducum, 2, 8-12). Mno, ce zice omu aici? Ceva de genul că danezii îşi ziceau daci… Hopa… Erau danezii daci? Nu… Asta este o problemă de multă vreme cunoscută şi tranşată. Este o asemănare de nume care a generat această utilizare de către episcopia catolică din Danemarca. Detalii aici: DE CE DACIA? CIUDATUL NUME AL UNEI PROVINCII, articol scris de către un istoric danez şi anume, Johnny Grandjean Gøgsig Jakobsen, asta ca să nu fim acuzaţi de cine ştie ce „ocultism” şi tradus în româneşte într-un articol publicat de amicii de la Enciclopedia Dacica. Ca să încheiem acest paragraf: în opera lui Dudo de St.Quentin, legătura cu etnia dacică este greşită. Tot ce este dac trebuie înţeles drept danez. Dar chiar ignorând acest lucru şi analizând mai departe citatul pus pe tapet, autorii de la AdD nici nu realizează că povestea susţine defapt fenomenul romanizării şi unul din mecanismele acestuia: „… locuitorii din Ruen utilizează mai mult limba romană decât limba dacă (daneză n.e.) …”, dacă citatul este tradus corect. Dar, staţi aşa… oamenii au şi alte argumente, credeţi că ignoranţa vine în pachete mici?!? În articolul de pe blogul AdD, se spune în continuare: „Păi, în realitate, legendele normande vorbesc despre originea troiană, adică tracă, a normanzilor, relatând cum, după căderea Troiei, regele Antenor a fugit cu 2000 de cavaleri şi o suită de alte 500 de persoane, a trecut pe lângă Dunăre, prin Dacia, Panonia, Germania si a ajuns in Scandinavia… De acolo, mai târziu, urmaşii acelora au coborât în Normandia. Ceea ce explică acest surprinzător episod de istorie medievală. (Citeşte aici: Légende de l’origine troyenne des Normands)”. Ahaaaaa… Păi să intrăm în materialul indicat şi să cităm prima propoziţie. Alo! Prima propoziţie! Reţineţi acest aspect că e important! „La légende de l'origine troyenne des Normands a été créée par des chroniqueurs médiévaux soucieux de donner aux princes qui dirigeaient la Normandie une origine troyenne considérée comme prestigieuse.” În traducere: „Legenda originii troiene a normanzilor a fost CREATĂ de către cronicarii medievali nerăbdători să dea principilor care conduceau Normandia o origine considerată prestigioasă”. Deci: legendă, creată, târziu. Dacă citiţi materialul mai departe, veţi vedea că această descendenţă legendară se bazează pe altă identificare eronată între etnii: cea dintre geţi şi goţi. Dar mai mult decât atât, veţi vedea că în timp ce unii cronicari (Dudo de St.Quentin) creau (artificial) această descendenţă, alţii (Saxo Grammaticus) îi contestau. Deci adevărul istoric prezentat de către Adevărul despre Daci, nu este nici pe departe atât de adevărat pe cât îl prezintă ei. În concluzia acestui alineat: cât de nesimţit trebuie să fii, să prezinţi publicului un material în care nu citeşti nici măcar prima propoziţie? Răspunsul meu este: nemăsurat! Iar cei care împărtăşesc aceste articole, atât din punct de vedere ideologic cât şi tehnic pe internet (sic!), cu tot respectul, nu sunt cu nimic mai buni!
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: http://velicodacus.blogspot.com/2016/01/erata-la-istorie-incredibila-de-ce.html, 2019 |