Velico Dacus, marţi, 21 martie 2017
 Un nou material, de o haioşenie de nedescris, a răsărit din zona AdD: «„CELĂLALT PĂMÂNT AL ZEILOR” – Un film de excepţie realizat de FRANCEZI despre istoria, enigmele şi legendele din ROMÂNIA. Dă SHARE!». Este vorba de un „documentar” (documentar din ăla de răstoarnă tot şi ne vinde nouă pe de gratis adevărurile ascunse de toţi şi descoperite doar de unii dar după vizionare aflate de toată lumea, ştiţi tipul ăla de „documentar”, nu?) care «dedică o oră şi patruzeci de minute istoriei de pe meleagurile noastre, de la cultura Cucuteni până la cea a Geto-Dacilor, explorând în acelaşi timp locuri şi artefacte enigmatice, poveşti şi legende locale despre evenimente misterioase care s-ar fi putut petrece cândva aici». OK, super tare. Dar să vedem ce zic, în continuare, stimabilii „colegi” de la AdD: «Este de subliniat faptul că filmul nu este un documentar istoric, în înţelesul clasic al termenului, ci mai degrabă unul din zona enigmelor şi misterelor Terrei…». Hopaaa... Începem să înţelegem adevărul. «La realizarea lui am fost invitat să particip şi eu, dar şi alte persoane din România, pe lângă realizatorii şi cercetătorii francezi…» Ahaaa... Deci ăsta era adevărul principal. Până în acest punct, totul e absolut normal. Este firesc să-ţi promovezi munca. Dar să continuăm aflarea „adevărului”: «Filmul atinge şi o serie de subiecte controversate precum Tăbliţele de la Sinaia, Tăbliţele de la Tărtăria sau legendele uriaşilor (Jidovilor). Chiar dacă sunt şi câteva locuri în care realizatorii francezi au interpretat puţin greşit anumite aspecte istorice, filmul este, în ansamblul său, unul remarcabil realizat, un film care va aduce beneficii majore României şi va atrage în ţara noastră mulţi turişti străini.». Dacă regii gafelor şi prostiilor, autori ale unor materiale în care o vorbă din două e prostie, au spus asta, vă daţi seama că „documentariştii” francezi nu pot scoate un alt material decât mai prost. Şi închei cu: «Realizat la un nivel artistic excepţional, cu un montaj, o grafică şi o secţiune de sunet cu care s-ar mândri posturi tv de calibrul BBC, Discovery sau National Geographic, filmul face servicii majore imaginii României.». Da, am vizionat materialul, este într-adevăr foarte bine realizat din punct de vedere tehnic, dar m-am luat cu mâinile de cap ce tâmpenii se vehiculează acolo. Nu cred că voi scrie o erată la acel documentar deoarece mi-a făcut o deosebită neplăcere să îl vizionez, darămite să îl iau la bani mărunţi. Dar poate îmi voi face scârbă într-o zi, în care debordez de fericire şi trebuie să mă temperez. Întrebarea care rămâne şi pe care doresc s-o transmit în această postare: putem îndrepta un rău prin alt rău? Există vreodată scuze pentru aşa ceva? Concret, dacă există anumite informaţii greşite în aşa-zisa (şi orice ar însemna asta, ca să nu intrăm în detalii) „istorie oficială” ne permitem să le îndreptăm cu un şir evident de tâmpenii? Drumul spre iad este pavat cu intenţii bune zice un celebru dicton. AdD zice da, «Dă SHARE!», evident cu litere mari în titlu.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: http://velicodacus.blogspot.com/2017/03/material-nou-de-distractie.html, 2019 |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
