 Căpetenie a dacilor, frate a lui Decebal şi reprezentat al acestuia la tratativele de pace purtate cu Domitian (89 p.Chr.), de la care primeşte, în numele regelui dac, diadema regală.
Marţial, (Epigrame, V, 3, 1-6), ne înfăţişează un personaj care, neîndoielnic, se afla între apropiaţii regelui Decebal:
„Diegis, locuitor de pe ţărmul, care acum ne aparţine, a venit să te vadă, o Germanicus, tocmai de pe apele Istrului, care se află sub stăpânirea ta. Bucuros şi uimit când a văzut pe stăpânul lumii, se zice că ar fi spus celor ce-l însoţeau: «Soarta mea este mai bună decât a fratelui meu, fiindcă mie îmi este îngăduit să privesc atât de aproape zeul pe care îl cinsteşte atât de departe»”.
La rândul său, Cassius Dio (Istoria romană, LXVII, 7, 2, 3), ne informează că Decebal, în vremea războaielor cu Domiţian:
„... trimise pe Diegis cu câţiva bărbaţi ca să-i dea înapoi armele şi câţiva captivi ca şi cum i-ar fi avut numai pe aceia la dânsul. Făcându-se aceasta, Domiţian puse diadema pe capul lui Diegis...”.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa:
Dicţionar de istorie veche a României (Paleolitic-sec. X), coord. D.M.Pippidi, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p.235.
Bibliografie suplimentară:
Hadrian Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea romană, Editura Dacia, Cluj, 1972, p.282-284;
Izvoare privind istoria Romîniei, I, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964.
|
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
