~ 30 a.Chr.
Rege al unui trib sau uniuni de triburi getice situate în părţile centrale ale Dobrogei, probabil în zona localităţilor Capidava, Carsium şi Ulmetum. Dio Cassius (Istorii Romane, LI, 26, 1-3) îl aminteşte în legătură cu campaniile lui M. Licinus Crassus la Dunărea de Jos, îi dă titlul de rege şi situează stăpânirea acestuia undeva în partea centrala a Scythiei Minor. Intrând în conflict cu alt rege get, Rholes, client al Romei, este înfrânt în câmp deschis de trupele romane şi de cetele gete ale lui Rholes, Dapyx se refugiază în cetatea sa. Cetatea este cucerită cu ajutorul unui trădător grec şi regele se sinucide. Fratele său cade prizonier, dar îşi recapătă libertatea. Populaţia se refugiază în peştera Keiris. Crassus, comandantul armatei romane porunceşte să se zidească toate intrările în peşteră şi astfel sileşte pe cei adăpostiţi acolo să se predea.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Enciclopedia Arheologiei şi istoriei vechi a României, vol. II, D-L, (coord.) C-tin Preda, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1966, p.27.
Bibliografie suplimentară: Vasile Lica, Fatum Dapyx's brother, getarum rex (Cassius Dio 51.26.1-3), în Orbis Antiquus. Studia in honorem Ioannis Pisonis, Editura Nereamia Nopocae Press, 2004, p.887-894; Vasile Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, ediţie îngrijită de Radu Florescu, Bucureşti, 1982, p.88-90, 134-135, 155; Vladimir Dumitrescu, Alexandru Vulpe, Dacia înainte de Dromihete, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988; D.M.Pippidi, D.Berciu, Din istoria Dobrogei. Geţi şi greci la Dunărea de jos, vol.I., Ed. Academiei R.S.România, Bucureşti, 1965; Magazin Istoric, XIII, nr. 2 (143), februarie, 1979, Încercare de reconstituire a chipurilor realizată de pictorul Simion Tatu; Izvoare privind istoria Romîniei, I, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964.
|