 Rege get (sec. V a.Chr.) menţionat în tragedia lui Sofocle din Colonos (497 – cca. 405 a.Chr.) „Triptolemos” ca fiind şeful unor triburi de geţi, nefiind clar dacă din nordul sau sudul Dunării şi fără a se putea limita exact geografic arealul regatului său: „Şi Charnabon (Χαρναβών), care în timpurile de faţă domneşte peste geţi” (Tragicorum Graecorum Fragmenta, 210, frag.543).
Sofocle este citat de gramaticul Herodian într-un tratat despre cazul genitiv şi menţionarea sună astfel: „kai Charnabontos (gen. Χαρναβώντος), hos Geton archei ta nun”.
Semnalarea geţilor lui Charnabon se bucură, ca orice primă ştire, de o notă în orice tratat. Regele geţilor nu a prilejuit nici o investigaţie recentă, fiind considerat un personaj fictiv. Probabil aşa şi este, chiar dacă numele lui poate fi considerat ca autentic: Detchev propune un sens derivat din char - sau chari - căpetenie războinică, ceea ce ar putea însemna că e vorba de un titlu regal mai degrabă decât de un nume dinastic – dar, oricum, nume comun sau nume propriu, poate fi un cuvânt tracic autentic.
Data şi contextul istoric la care apare menţiunea sofocleeană despre geţi sunt cât se poate de semnificative. Plinius cel Bătrân, care citează un vers din traducerea latină a dramei lui Sofocle, pentru a dovedi vechimea culturii grânelor în Italia, precizează că piesa a fost reprezentată la Atena cu 145 de ani înaintea morţii lui Alexandru cel Mare, adică fie în 468, fie în primăvara următoare, 467. Cum ştim că în 467, anul arhontatului lui Theagenides, participanţii la concursul de tragedie au fost Eschil, Pratinos şi Polyphrasmon, şi că Eschil a obţinut atunci premiul I pentru trilogia tebană, nu rămâne decât să acceptăm anul 468 ca dată pentru Triptolemos. Propusă pentru prima dată încă de Lessing, respinsă apoi de mari autorităţi ale domeniului, în frunte cu Wilamowitz, precizarea cronologică pe care o datorăm lui Plinius este azi unanim acceptată.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa:
Zoe Petre, Practica nemuririi. O lectură critică a izvoarelor greceşti referitoare la geţi, Iaşi, 2004.
Bibliografie suplimentară:
Zoe Petre, Le Triptoleme de Sophocle et la date du „Promethee Enchaine”, în Studii Clasice, 40-41, 2004-2005, p.255-270;
Zoe Petre, L’immortalite du roi Charnabon, în Faţetele istoriei. Existenţe, identităţi, dinamici, în Omagiu acad. Ştefan Ştefănescu, Bucureşti, 2000, p.395-406;
Zoe Petre, Un royaume de l'entre-deux, în Omagiu lui Gavrilă Simion la a 80-a aniversare, Tulcea, 2008, p.170-177;
D.M.Pippidi (coord.), Dicţionar de istorie veche a României, Editura Ştiinţifică şi Pedagogică, 1976, p.295;
Izvoare privind istoria Romîniei, I, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964;
Dimiter Detchev, Die Thrakische Sprachreste, 2, Vienne, 1974, p.534;
Magazin Istoric, XIII, nr.2 (143), februarie, 1979. - Încercare de reconstituire a chipurilor realizată de pictorul Simion Tatu;
Gaius Iulius Hyginus, Fabule, 147, 5.
Vezi şi:
http://hroderic.wordpress.com |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
