 Rege al costobocilor (sec. II p.Chr.) a cărui soţie, Zia, fiica lui Tiatus, moare la Roma, unde nepoţii ei Natoporus şi Drilgisa îi pun un epitaf.
Textul inscripţiei:
„D(is) M(anibus). Ziai Tiati Fi(liae) Dacae uxori Piepori regis Coisstobocensis Natoporus et Drilgisa aviae cariss(imae) b(ene) m(erenti) fecer(unt).”
„Mani. (Reginei) Zia, fiica lui Tiatus, soţtia lui Pieporus, regele costobocilor, au făcut (acest monument) Natoporus şi Drilgisa, bunicii, care a binemeritat.”
Inscripţia a fost publicată de Theodor Mommsen în CIL, VI, 1801. Traducere: Radu Ardevan.
 |
Potrivit lui Thomaschek, inscripţia, cu caracter funarar, ar data din timpul împăratului Antoninus Pius sau Marcus Aurelius, când membri ai familiei regale ar fi ajuns, ca ostateci, la Roma, în legătură cu evenimentele militare de pe limesul nordic. O altă variantă emisă de A.V.Premerstein şi agreata de G.G.Mateescu ar fi aceea că Zia, soţia sau văduva regelui Piepor, ar fi fost capturată de asdingii germanici şi predată romanilor, împreună cu nepoţii ei. Ipoteza este sprijinită de afirmaţia lui Cassius Dio care notează:
„Astingii, sub conducerea lui Rhaos şi Rhaptos, au venit să se aşeze în Dacia, în nădejdea că vor primi ca preţ al alianţei lor, bani şi pământ. Fiindcă n-au obţinut aceste lucruri, au lăsat zălog lui Clemens femeile şi copiii, punându-şi în minte să cucerească prin arme pământurile costobocilor. După ce i-au biruit pe aceştia, nu au lăsat nici Dacia liniştită. Lacringii însă, temându-se ca nu cumva Clemens să se înspăimânte şi să-i aducă pe astingi în ţinutul locuit de ei înşişi, îi atacară de aceea pe neaşteptate şi dobândiră o mare izbândă. Urmarea a fost că astingii n-au mai pornit să se războiască niciodată cu romanii. Ei stăruiră în rugăminţi pe lângă Marcus să le dea bani şi pământ, cu făgăduiala că vor face rău celor ce se războiau atunci cu împăratul. Asdingii au împlinit ceva din această făgăduială. Cotinii făgăduiră lucruri asemănătoare.” (Cassius Dio, LXXI, 12, 1-3)
Costobocii (numiţi şi Koistobokoi, Coisstobocensis) au fost unul din triburile dacice care au rămas independente până la sfârşitul secolului II p.Ch. Ei aparţin neamului trac, în aceeaşi măsură ca şi geto-dacii. Atestaţi de Dio Cassius şi de Ptolemeu printre cele 15 triburi dace, costobocii au apărut distinct în istorie după cucerirea Daciei de către romani, ca fiind un trib aparţinând aşa-zişilor daci liberi (necuceriţi de romani).
Majoritatea istoricilor au argumentat originea dacă a costobocilor, dar unii consideră că originea acestui trib din nordul Daciei Romane este incertă. Au existat şi opinii privind o origine germanică/gotică, sau o origine sarmato-scitică şi chiar o origine slavă. Caracterul traco-dacic al costobocilor este sigur şi după Müllenhoff, care afirmă despre costoboci că nu puteau fi slavi, deoarece în acea perioadă (sec. II p.Chr) aceştia nu se aflau în regiune. Pieporus, Zia, Tiatus, Natoporus şi Drilgisa sunt nume din onomastica traco-dacă.
BIBLIOGRAFIE:
Corpus Inscriptionum Latinarum. Inscriptiones urbis Romae Latinae, VI, 1801;
Anton von Premerstein, Untersuchungen zur Geschichte des Kaisers Marcus II: Seezüge der Nordpontusvölker und der Mauren. Der Einfall der Kostoboken, in Klio, 12, 1912, p. 139-178;
Paul Cristian Damian, Geto-dacii în configuraţia demografică a Daciei romane, teză de doctorat, 2002;
Lodovico Antonio Muratori, Novus thesaurus veterum inscriptionum In Praecipuis Earumdem Collectionibus Hactenus Praetermissarum, vol.2, Mediolani, MDCCXL, p.MXXXIX (Milano, 1740, p.1039, fig.3);
Karl Mullenhof, Deutsche Altertumskunde, I, Berlin, 1887, p.86 - 87;
Sever Dumitraşcu, Regele Pieporus şi acţiunea costobocilor din secolul II. Un istoric al problemei, în Sargetia, XX, 1986-1987, p.106-110;
Vasile Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, ediţie îngrijită de Radu Florescu, Bucureşti, 1982, p.223 (135); 240 (143);
Gheorge Bichir, Ramura nordică a dacilor-Costobocii, în Thraco-Dacica, IV, 1-2, 1983, p.59-68;
Nicolae Goştar, Ramura nordică a dacilor-costobocii, în Buletinul Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj, I, 1956, p.183-199;
Magazin Istoric, XIII, nr.2 (143), februarie, 1979; - Încercare artistică de reconstituire a chipurilor realizată de pictorul Simion Tatu;
G.G.Mateescu, Nomi traci nel teritorio scito-sarmatice, în Ephemeris Daco-romana, Bucureşti-Roma, II, 1924, p.178-237;
Constantin C. Petolescu, Dacia. Un mileniu de istorie, Bucureşti, 2010.
Vezi şi:
http://en.wikipedia.org/wiki/Costoboci |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
