 Neam de origine geto-dacă, localizat pe cursul inferior al Mureşului, unde se află localitatea Singidava pomenită de Ptolemeu şi indentificată cu dava descoperită la Cugir.
Neamul singilor era destul de numeros încât ajunseseră să se întindă până la Dunărea de Mijloc, în zona de azi a Belgradului unde întemeiază o altă cetate pe care celţii aveau să o numească Singidunum. Aceiaşi singi par să fi migrat spre vest până în Moravia, unde se află localitatea Singone şi spre sud până în peninsula Calcidica (nordul Greciei) unde este atestată o localitate numită Singos din care a derivat şi numele golfului din apropiere, Singiticus.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa:
Constantin Preda, Singii, în Magazin istoric, anul XI, nr.11 (128), nov., 1977, p.47-48.
Bibliografie suplimentară:
I.H.Crişan, Graniţa de nord-vest a dacilor, în Ephemeris Napocensis, II, 1992, p.27-38. |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
