gr. Britolagai, lat. Britogalli, Britolage
Populaţie celtică menţionată, de Ptolemeu (Geogr., III, 10, 7 şi III, 5, 5) la nord de braţul Chilia al Deltei Dunării şi vecină cu tirageţii şi harpii (neamuri traco-getice), iar la sud cu triburile germanice ale peucinilor. Această delimitare relativ precisă, ar corespunde actualului judeţ Galaţi şi părţilor de sud-vest ale Ucrainei (Basarabia meridională), unde se înregistrează deocamdată puţine elemente de cultură materială vest-LaTène. Totuşi pe un teritoriu mai larg, ce ar atinge spre nord-vest regiunile Huşilor, spre est, linia Nistrului, între Chişinău şi Bender (Rep. Moldova), iar în sud braţul Chilia al Deltei, sunt cunoscute o seamă de localităţi antice cu toponime celtice: pe Nistru şi în vecinătatea sa: Erractum, Vibantavarium, Maetone, Carrodunum (Ptol., III, 7, 15); pe malul drept şi la nord de Dunăre: Arrubium, Noviodunum şi Aliobrix (Tab. Peut.,VIII, 2). În ultimii 25 de ani au apărut mai multe descoperiri de caracter vest-LaTène, ce sunt în măsură să ateste prezenţa în acest spaţiu mai larg a unei formaţiuni celtice. În jurul Huşilor se cunoaşte tezaurul monetar din sec. III a.Chr. Vovrieşti, precum şi produse de acelaşi caracter (spade, fibule şi mărgele), în aşezarea indigenă de sec. IV-II a.Chr. De la Buneşti-Avereşti. La Orlovka (Aliobrix?) a fost identificat un nivel de locuire preroman ce conţine şi elemente materiale vest-LaTène, la care se adaugă şi tezaurul de piese de argint de la Bubuia-Chişinău, unde pe o placă decorativă apar, în detaliu, mai multe „capete tăiate”, ca pe monumentele din piatră ori pe vasele în metal din Franţa, Germania, Cehia, Slovacia etc. Coroborarea acestor informaţii literare şi arheologice ce atestă prezenţa unei formaţiuni celtice în spaţiul amintit, ar putea să explice mai clar, acel raid al skirilor germanici şi celţilor din regiune, despre care, o inscripţie din Olbia relatează despre iminenţa unui atac al unei coaliţii de celţi şi sciri (sfârşitul sec. III a.Chr.), ce urmau să jefuiască oraşul. Uneori sunt pomeniţi sub numele de britolagi.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Enciclopedia Arheologiei şi istoriei vechi a României, vol. I, A-C, coord. Constantin Preda, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1994, p.211.
Bibliografie suplimentară: Nicolae Gostar, Aliobrix, în Latomus, tom.26, fasc.4, p.987-995, 1967; Vasile Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, ediţie îngrijită de Radu Florescu, Bucureşti, 1982, p.247, 249; Henry Hubert, Les Celtes depuis l'epoque de La Tène, Paris, 1950, p.53-54. |