 Atât la Ptolemeu cât şi la Ammianus Marcellinus îi găsim menţionaţi printre neamurile iraniene scito-sarmate din regiunea Donului.
 |
Vasile Pârvan considera că sargeţii (sargetae) din Dacia sunt sciţi, asimilaţi în final de populaţia dacică, aşa cum anterior se întâmplase cu agatârşii.
Dio Cassius ne povesteşte că regele Decebal a abătut apele râului Sargeţia, Streiul de astăzi, şi, săpând o groapă, a ascuns o mare comoară cu obiecte de aur şi argint. După asigurarea tezaurului, apele au fost readuse în vechea albie. Odată cu înfrângerea şi cucerirea Daciei, romanii au reuşit, prin trădarea lui Bicilis, să afle locul unde fusese ascuns tezaurul lui Decebal şi să intre astfel în posesia lui.
Referitor la legenda ascunderii tezaurului sub albia Sargetiei, lingvistul Sorin Olteanu are următoarea opinie:
„Dio Cassius vorbeşte de un râu Σαργέτιας [Sargetias] (sau Σαργέτια [Sargetia]) care ar fi curs pe lângă capitala (βασιλεῖον) dacilor, sub care ar fi fost ascunse tezaurele lui Decebal (τοῦ Δεκεβάλου θησαυροί). Ioan Tzetzes însă (6.470 sqq) povesteşte aceeaşi legendă, dar transpusă într-o epocă mult mai îndepărtată, şi avându-l drept personaj principal pe un *Zermodigestos (scris aproape sigur greşit †Ξερμοδίγεστος [Xermodigestos]), prieten de suflet al unui rege trac (probabil Audoleon, regele Paionilor). Acesta a ascuns tezaurele (folosind tot termenul θησαυροί) acestuia sub râul Σαργεντίας [Sargentia]. Având în minte această ultimă formă (Sargentia), trebuie să ne gândim şi la spusele unui scoliast al lui Demosthenes (la 18.27) care, explicând ce înseamnă numele Ergiske, zice: Ἐργίσκην, ὅ λέγουσιν Σεργέντζιον, σημείωσαι. (Demosthenes) se referă la Ergiske, care se numeşte (azi) Sergentzion. Or, despre Ergiske ştim că era, cum arată şi radicalul comun, pe râul Erginias (azi Erghene, ultimul afluent important al Hebrului, pe stânga, înainte de vărsare).”
Nu ştim în ce măsură sargeţii, respectiv Sargetia, din Dacia sunt de origine scito-iraniană. Ştim, în schimb, că plasarea lor în regiunea Hunedoarei şi a Ţării Haţegului coincide cu unul dintre cele mai însemnate centre culturale, economice şi politice ale dacilor din ultimele două secole premergătoare cuceririi romane.
 |
BIBLIOGRAFIE:
Sursa primară:
Constantin Preda, R.A.Crossland, Neamuri şi triburi tracice, în Magazin Istoric, Anul XI, nr.7 (124), iulie, 1977, p.23.
Bibliografie suplimentară:
Dio Cassius, Istoria romană, LXVIII, 14, 4-5;
Vasile Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, ediţie îngrijită de Radu Florescu, Bucureşti, 1982;
Vezi şi:
http://hroderic.wordpress.com/2010/09/29/despre-sargetia// |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
