 Populaţie sud-tracică organizată probabil de timpuriu într-o uniune de triburi. Locuiau între Munţii Pirin (Rodopi) şi cursul mijlociu al râului Nestos (Mesta).
Spre nord, ei se întindeau până la Munţii Donax (Rila), iar spre sud până la muntele Pangeu (Kusnita).
Herodot ne relatează că satrii „sunt singurii dintre traci care până în zilele noastre şi-au păstrat libertatea şi că au un oracol al lui Dionysos”.
Cercetările arheologice de pe valea Strymonului (Struma) au dus la descoperirea unei culturi unitare ce poate fi atribuită satrilor, vechi locuitori ai acestei regiuni. Se apreciază că mai ales ramura lor nordică trăia într-o oarecare izolare. Poziţia geografică şi importantele bogăţii ale solului şi subsolului au contribuit la dezvoltarea culturii materiale a satrilor, care au dovedit multă îndemânare în prelucrarea metalelor.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa:
Constantin Preda, R.A.Crossland, Neamuri şi triburi tracice, în Magazin Istoric, Anul XI, nr.7 (124), iulie, 1977, p.23.
Bibliografie suplimentară:
Vasile Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, ediţie îngrijită de Radu Florescu, Bucureşti, 1982. |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
