ENDA - Siginii

SIGINII

gr. Sigynnai; lat. Sigynnae

Populaţie probabil de origine iraniană, menţionată de Herodot (V, 9) ca locuind în sec. V a.Chr., la nord de Dunăre şi având un port asemănător cu al mezilor.

Unii cercetători moderni îi localizează în bazinul Tisei, atribuindu-le cimitirele birituale de tip Vekerzug.

În contextual relatărilor despre Tracia şi despre traci, Herodot ne spune că „singurii oameni despre care a putut afla că trăiesc dincolo de Istru sunt un neam cu numele de sigini. Ei se folosesc de haine ca şi ale mezilor. Acest neam este răspândit până în regiunea eneţilor (populaţie ilirică). Ligurii dau numele de sigini negustorilor cu amănuntul”.

O menţiune sumară întâlnim şi în Argonauticele lui Apollonios din Rhodos, unde siginii sunt amintiţi alături de traci. Într-adevăr, ei sunt consideraţi vecinii de nord-vest ai tribalilor. Vasile Pârvan îi plasează la vest de Olt şi în Banat, prelungindu-i şi mai spre vest, pe valea Savei până către Adriatica. Acelaşi istoric vedea în sigini un neam iranian. Descoperirile arheologice din regiunea unde sunt plasaţi siginii nu au însă nici o caracteristică iraniană. În consecinţă, va trebui să-i apropiem mai degrabă de neamurile trace decât de cele sitice.

BIBLIOGRAFIE:

Sursa primară:

Constantin Preda, R.A.Crossland, Neamuri şi triburi tracice, în Magazin Istoric, Anul XI, nr.7 (124), iul., 1977, p.23.

Bibliografie suplimentară:

Vasile Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, ediţie îngrijită de Radu Florescu, Bucureşti, 1982, p.35 (27) sqq;

Alexandru Vulpe, Archäologische Forschungen und historische Betrachtungen über die Periode des 7-5 jh. im Donaukarpatenraum (Cercetări arheologice şi consideraţii istorice privind perioada sec.7-5 î.e.n. în spaţiul carpato-dunărean), în Memoria Antiquitatis, 2, 1970 (1972), p.115-213.