Rege al geţilor (sec I a.Chr.) stăpânind nordul şi nord-vestul Dobrogei. Dinastul local este amintit de Dio Cassius în legătură cu campaniile lui Licinus Crassus la Dunărea de Jos (Hist.Rom., 51; 26; 50). Atacat, fără motiv de romani, Zyraxes se refugiază în cea mai puternică cetate a sa, Genucla, situată undeva pe malul Dunării. Ştiind bine că nu va rezista singur, se refugiază peste Dunăre, la bastarni (sciţi?) cu care era în legături de alianţă (28 a.Chr.), luându-şi şi tezaurul. În absenţa lui, romanii cuceresc cetatea după un scurt, dar greu, asediu. În această cetate, Crassus găseşte păstrate stindardele pe care guvernatorul Moesiei, Antonius Hybrida le pierduse în ruşinoasa înfrângere de sub zidurile Histriei (61 a.Chr.) bătălie la care au participat geţii lui Zyraxes şi bastarnii din Sciţia ca aliaţi ai histrienilor. „5. [Crassus] a pornit apoi împotriva Genuclei, cea mai puternică întăritură a statului lui Zyraxes, căci auzise că se află acolo steagurile luate de bastarni de la Caius Antonius, lângă cetatea istrienilor. Asediind Genucla - în acelaşi timp de pe uscat şi de pe Istru, deoarece era durată lângă apă - în scurtă vreme o cuceri, dar cu multă osteneală, deşi Zyraxes nu era de faţă. 6. Căci el, îndată ce aflase de atacul lui Crassus, s-a îmbarcat şi a pornit la sciţi cu mulţi bani, pentru a le cere ajutor, dar nu a mai apucat să se întoarcă” (Dio Cassius, Historia Romana, 51, 26, 5-6).
Principalii biruitori ai romanilor după bătălia din faţa zidurilor Histriei sunt se pare cetele geţilor, căci trofeele sunt luate de ei şi duse la Genucla, centrul lor de unde, peste 30 de ani, le recuperează Crassus.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa: Dicţionar de istorie veche a României (Paleolitic-sec. X), coord. D.M.Pippidi, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p.625.
Bibliografie suplimentară: D.M.Pippidi, D.Berciu, Din istoria Dobrogei. Geţi şi greci la Dunărea de Jos, vol.I, Ed.Academiei R.S.România, Bucureşti, 1965; Radu Vulpe, Histoire ancienne de la Dobroudja, în Connaissance de la terre et de la pensee roumaine. La Dobroudja, Bucureşti, 1938, p.35-454; Dio Cassius, Historia Romana. |