 Existenţa acestei trupe este atestată în inscripţia de pe un altar votiv din Teutoburgium (azi Dalj, Croaţia) din Pannonia Inferior.
Inscripţia reprezintă dedicaţia unui tribun şi a fost închinată lui Deus Sanctus Hercules: „T. Fl(avius) Mac[ri]anus prae(fectus) coh(ortis) I Hispan(orum) / Eq(uitatae), trib(unus) coh(ortis) II Aug(ustae) Dac(orum) p(iae) f(idelis) | (milliaria) eq(uitatae)” (CIL, III, 10255 [6450], IDRE, II, 289).
Ofiţerul şi-a îndeplinit cea de-a doua treaptă din cadrul miliţiilor ecvestre ca tribun al cohortei de daci şi comanda unitatea la data punerii inscripţiei.
Unitatea avea un efectiv militar de 1000 de soldaţi pedestraşi; la sfârşitul secolului III trupa era probabil auxiliară legiunii a VI-a Herculia, cantonată aici.
Titulatura de augusta nu înseamnă că unitatea a fost recrutată şi înfiinţată în perioada lui Augustus, deoarece această unitate nu a putut fi recrutată decât după cucerirea completă a Daciei. În asemenea cazuri, titulatura Augusta era folosită pentru a desemna o calitate particulară sau o recunoaştere a unei fapte de bravură, în semn de onoare. Trupele primeau acestă titulatură de onoare în urma unor acte de bravură, şi renunţau la titulatura convenţională în favoarea acesteia, mult mai apreciată; o practică comună şi des întâlnită în rândul trupelor auxiliare era şi aceea de a le combina pe cele două. Abia din secolul III unităţile militare obişnuiau să îşi adauge, pe lângă numele oficial, unul care le desemna actele de bravură sau personalitatea ilustră a împăraţilor care le-au înfiinţat.
Nu se cunoaşte până în momentul de faţă o Cohors I Augusta Dacorum pia fidelis miliaria equita (nr.83), deşi numărul de ordine i-ar presupune existenţa şi un efectiv militar tot de 1000 de soldaţi.
BIBLIOGRAFIE:
Autor:
Oprea Ioan, Dacii în armata romană, 2011.
Bibliografie suplimentară:
Valerie A. Maxfield, The military decorations of the Roman Empire, University of California Press Berkeley and Los Angeles, printed in UK, 1981;
Joachim Marquardt, De l'organisation militaire chez les Romains, Bibliothèque nationale de France, Paris, 2002;
Alfred von Domaszewski, Die Rangordnung des römischen Heeres, Bonn, 1908;
Ioan Barnea et alii, Istoria militară a poporului român, din cele mai vechi timpuri până în secolul al XV-lea, vol.I, Bucureşti, Editura Militară, 1984;
Constantin C. Petolescu, Auxilia Daciae, Bucureşti, Ars Docendi, 2002;
Paul Damian, Geto-dacii în configuraţia demografică a Daciei romane. |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
