 În primăvara anului 1988, cu ocazia unei periegheze pe suprafaţa cunoscutei aşezări neolitice de la Tărtăria, în apropiere de marginea terasei, au fost recoltate din arătură mai multe fragmente de oase umane calcinate şi câteva obiecte din fier.
Circumstanţele descoperirii indicau existenţa în locul respectiv a unui mormânt de incineraţie, aflat la adâncime redusă (cca. 0,30—0,50 m) care fusese distrus de lucrările agricole. Inventarul funerar care a mai putut fi salvat constă din următoarele piese:
1.Teacă fragmentară de pumnal de formă curbată lucrată dintr-o tablă groasă de fier (cca. 2 mm), ale cărei margini sunt îndoite şi apropiate, între ele rămânând un spaţiu de cca. 1,5 cm. În partea superioară, teaca prezintă două perforaţii practicate în scopul fixării ei la centură. Sub buză şi spre vârf, teaca este decorată cu linii orizontale, la care se mai adaugă pe o mică porţiune a buzei un ornament realizat din mici impresiuni triunghiulare. Starea de conservare a piesei este extrem de proastă, fierul fiind complet transformat în produşi de coroziune.
Dimensiuni: lungimea actuală = 13,5 cm; lăţimea maximă =4 cm; lăţimea minimă=2,2 cm.
2. Atârnătoare pentru teacă, lucrată dintr o placă de fier cu capetele triunghiulare, partea centrală fiind de formă dreptunghiulară şi îndoită spre exterior, pentru a crea spaţiul necesar trecerii unei curele sau inel cu ajutorul căruia teaca spadei se fixa la centură.
Dimensiuni: lăţimea maximă = 1,8 cm.
3. Psalie fragmentară, lucrată dintr-o bară de fier cu secţiune romboidală, care spre capăt devine rotundă şi este răsucită spre exterior, terminându-se cu un buton conic.
Dimensiuni: lungime = 10,2 cm; grosime = 1,1 cm.
4. Psalie fragmentară din fier similară ca formă cu precedenta, dar păstrând şi o porţiune din zona mediană, mai lată şi prevăzută cu o perforaţie, prin care trecea bara ce unea cele 2 psalii.
Dimensiuni: lungimea=10,8 cm; lăţimea părţii mediane=2,6 cm; diametrul perforaţiei=0,7 cm.
Analogiile pieselor de la Tărtăria nu sunt greu de găsit în mediul La Tène intra- şi extracarpatic, facilitând astfel încadrarea culturală şi cronologică a descoperirii. Cele mai apropiate paralele le aflăm doar la câţiva kilometri de Tărtăria, în inventarul mormântului de la Blandiana, din care făceau parte atât un pumnal încovoiat (sica) cu teaca sa, cât şi o zăbală de tip tracic, având partea terminală a psaliilor asemănătoare cu a celor de la Tărtăria.
Pumnale curbe cu teacă şi zăbală de tip tracic se reîntâlnesc şi în inventarele tumulilor de la Cugir, conform descrierii descoperitorului. Morminte cuprinzând înventare identice celor de la Tărtăria sau Blandiana apar şi în teritoriul extracarpatic al României, în zona Olteniei, care, împreună cu descoperirile similare din sudul Dunării, au fost reunite în aşa-numitul aspect cultural Padea-Panaghiurski Kolonii. Acest aspect a fost datat în a doua jumătate a sec. II şi în prima jumătate a sec. I a.Ch., datare acceptabilă şi pentru grupul de morminte din zona Mureşului mijlociu.
Dacă în Oltenia, V.Zirra a presupus şi unele infiltrări scordisce, puse însă, cel puţin parţial, sub semnul întrebării de către M.Babeş într-un recent studiu, în cazul Transilvaniei atribuirea descoperirilor funerare populaţiei geto-dace este mai presus de orice îndoială.
În concluzie, mormântul de la Tărtăria poate fi datat la începutul fazei timpurii a perioadei clasice (mijlocul sec. II - mijlocul sec. I a.Ch.), el aparţinând, asemenea descoperirilor de la Blandiana, Teleac şi Cugir, păturii de războinici geto-daci al căror echipament militar mai conţine încă vizibile influenţe celtice.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa:
Daniela Ciugudean, Horia Ciugudean, Un mormânt de războinic geto-dac la Tărtăria (jud. Alba), în Ephemeris Napocensis, III, 1993, p.77-79.
Bibliografie suplimentară:
Horia Ciugudean, Mormântul dacic de la Blandiana (jud. Alba), în AMN, XVII, 1980, p.425-432;
I.H.Crişan, Necropola dacică de la Cugir. Consideraţii preliminare, în Apulum, XVIII, 1980, p.81-87;
Zenon Woźniak, Wschodnie pogranicze Kultury Lateńskiej, Wroclaw–Warszawa–Krakow–Gdansk, 1974;
Zenon Wozniak, Die Ostlische Randzone der Latene Kultur, în Germania, 54, 1976, 2, p.382-402;
C.S.Nicolăescu-Plopşor, Antiquités celtiques en Olténie, în Dacia. Revue d'archéologie et d'histoire ancienne, XI-XII, 1945-1947, p.17-43;
Vlad Zirra, Beiträge zur Kenntnis der keltischen Latene in Rumänien, în Dacia. Revue d'archéologie et d'histoire ancienne, 15, 1971, p.171-238;
Vasile Moga, Morminte dacice de incineraţie de la Teleac (jud. Alba), în Apulum, XX, 1982, p.88-91;
Mircea Babeş, Descoperiri funerare şi semnificaţia lor în contextul culturii geto-dacice clasice, în SCIVA, 39, 1988, 1, p.3-31. |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
