 Pe malul stâng al Mureşului, la o distanţă de 4 km spre est de oraşul Alba Iulia, deasupra Râpii Roşii şi cătunului Teleac, satul Drâmbar, comuna Hăpria, într-o poziţie dominantă, se găseşte una din cele mai mari aşezări hallstattiene din Transilvania. Ea este situată într-o depresiune a primului şir de dealuri, între valea Hăpriei şi pârăul. Gruşeţului; are forma unei potcoave cu capetele pe Mureş, scobită mult la mijloc şi mărginită pe trei laturi de culmile: Coasta popii, Coasta Lobonţului, Jidovarul, Sub umbreje şi Gruşeţul.
Aşezarea, care se întinde pe o suprafaţă de cca. 20 ha, cu o lungime de 600 m şi lăţimea maximă de 450 m, este străbătută azi de un drum de care, ce o împarte în două părţi aproape egale: Faţa Gruşetului cu o vâlcea săpată de ape, plantaţii de salcâmi şi loc de păşunat şi Hârburi, cu terenuri arabile şi punctul trigonometric Jidovarul (380 m). Spre est şi nord-est, unde aşezarea se leagă către Jidovar printr-o şa domoală, cu înălţimile din spatele ei, coama este fortificată, până la ,,Poarta cetăţii”, pe o lungime de 250 m, cu un val spre interior, o terasă şi două şanţuri adânci, iar pe latura nord-estică lungă de 450 m, cu un singur şanţ, val şi terasă. Determinaţi de numeroasele descoperiri întâmplătoare şi de recunoaşterile făcute încă din 1948, colectivul muzeului nostru, în colaborare cu Institutul de istorie-Cluj a efectuat cercetări în anii 1959 şi 1960 pentru identificarea precisă a acestei aşezări, lămurirea sistemului de fortificaţii, a stratigrafiei şi a întregului ei complex cultural.
Elementele sistemului de fortificaţii se întâlnesc şi în alte aşezări hallstatiene fortificate în Transilvania, cum sunt cele de la Bodoc, Mediaş, Sărăţel, Subcetate şi Tilişca, precum şi în alte regiuni din Europa. Cercetările de până acum ne duc la concluzia că la Teleac este o aşezare hallstattiană, cu un impunător sistem de fortificaţii artificiale, combinat pe trei laturi cu o apărare naturală, având un strat de cultură în unele locuri gros pînă la 3 m, a cărui stratigrafie şi materiale pot să aducă o contribuţie importantă la lămurirea problemelor legate de prima epocă a fierului din Transilvania. Pe baza descoperirilor de până acum, în concluzie, putem spune următoarele: Sistemul impunător al fortificaţiilor aşezării de la Drâmbar-Teleac, ne îndreptăţeşte să presupunem că această „cetate" ar fi putut să fie centrul unei uniuni tribale din regiunea de mijloc a Transilvaniei, din prima perioadă a epocii fierului, aproximativ între anii 700-500 î.e.n.. Acest sistem de fortificaţii indică, atât un stadiu înaintat al dezvoltării societăţii, cât şi accentuarea diferenţierilor sociale şi a conflictelor intertribale.
Prezenţa idolilor zoomorfi dovedeşte existenţa turmelor şi prin urmare, o activitate păstorească intensă. Intre idolii zoomorfi este reprezentat şi calul, drept indiciu al domesticirii şi folosirii acestui animal. Factura şi decorul ceramicei, precum şi fragmentul de celt din fier, ne arată că pe lângă evidentele influenţe ale unei noi culturi, din care nu trebuie exclus nici elementul iliric, puternicele tradiţii autohtone continuă. Luând în considerare faptul că cercetările arheologice, privitoare la prima epocă a fierului, sunt încă în curs de lămurirea problemelor esenţiale ale componenţei culturale specifice şi etnice nu am putea spune decât că aşezarea noastră a aparţinut unei uniuni de triburi, în care prezenţa elementelor autohtone tracice nu poate să lipsească.
Grosimea neobişnuită a stratului de cultură din această aşezare, precum şi bogăţia materialului ceramic, în deosebi, ne îndreptăţesc să nădăjduim că cercetările viitoare vor aduce precizări noi, atât în ceea ce priveşte sistemul de apărare şi stratigrafia, cât şi conţinutul întregului complex cultural. De asemenea, vor trebui făcute toate sforţările pentru a se descoperi şi cerceta necropola acestei mari aşezări asupra căreia nu avem, până în prezent, nici un indiciu.
Numai după examinarea completă a tuturor acestor probleme se vor putea trage toate concluziile necesare, inclusiv încadrarea cronologică precisă.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa:
Ion Berciu, Alexandru Popa, Aşezarea hallstatiană fortificată de la Drîmbar-Teleac, în Apulum, V, 1964, p.71-92.
Bibliografie suplimentară:
Berciu Ion, Horedt Kurt, Popa Alexandru, Săpăturile de la Teleac, în Materiale şi cercetări arheologice, 8, 1962, p.353;
V.Vasiliev, I.Al.Aldea, H.Ciugudean, Civilizaţia dacică timpurie în aria intracarpatică a României. Contribuţii arheologice: aşezarea fortificată de la Teleac, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991;
Vasile Moga, Morminte dacice de incineraţie de la Teleac (jud.Alba), în Apulum, XX, 1982, p.88-91. |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
